VERSURI NOI: NOSTALGICĂ GLUMĂ…

NOSTALGICĂ GLUMĂ…

 Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru

Melancolică e frunza, se desparte de-al său ram

Și tristețea ei ursuză se înghesuie la geam,

Deși toamna e mănoasă, ba cu cețuri, ba cu ploi,

Doamne, fă, te rog, să vină iarăși vara pe la noi!

 

Vreau pe plaja din Sozopol să rămânem doar în doi

Și un vânt sărat, șăgalnic să nu-încapă între noi,

Să ne-mbie, pân-la spume, valul să-l îmbrățișăm

Și de soare să ne frigem, ca nicicând să nu-l uităm.

 

Și-apoi nopțile acelea, când și luna amețea

De-un pafum îmbătător, ce-n văzduh suav plutea,

Sus, pe  bolta arcuită s-oglindeau stelele-n mare

Și dorințelor încinse le croiau pe cer cărare…

 

Cât de dulce a fost vara pe un mal ca de poveste,

Rupți de grijile de-acasă, pe-albăstrimi de val, celeste,

A plâns marea la plecare…  și-am luat-o-n vis cu noi,

Uite de-asta, Doamne dragă, cer minunea din Sozopol înapoi!

 8 octombrie 2014 Maria BOTNARU

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.