VERSURI NOI: PUMNUL DE ȚĂRÂNĂ

PUMNUL DE ȚĂRÂNĂ

Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru
Tot mai iute-i timpul şi mă năvălesc
Grijile, ca spinii-n luncă, se-înmulțesc,
Tot mai rară-i frunza şi un vânt tăios
Imi despuie gândul de-al său miez mănos…

Parcă ieri copilă, într-un mai nebun,
Am zburat din cuibul satului străbun,
Am luat de-acolo țărână… un pumn
Şi cu vise-aprinse, presărat-am drum.

Am pășit decenii ca poteci de munte,
Intre nopți cu lună versul mi-a fost punte,
Am crescut copiii cu cuvânt-descântec
Şi din dor de ei îmi rodesc azi cântec.

Ploi şi aspre vânturi îmi grăbesc un mâine,
Dar îmi dă putere pumnul de țărână,
Ce miroase-a vatră şi a caldă pâine,
Plămădită-n zori, de-a măicuței mână…

Chiar de toamna-și cerne clipele grăbite,                                                                           Presărând cu brume  frunze-ngălbenite,                                                                             Dorul de țărâne sparge prin cuvinte,                                                                             Doamne, ține-mi lira în acord… fierbinte!

5 noiembrie 2014         Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s