VERSURI NOI: ARMONIE

ARMONIE

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Îți mai amintești, iubite,

De-acea clipă-a întâlnirii,

Când fierbea în noi simțirea

Și vibra-n emoții firea.

 

Era arșiță-n cuvinte

Și un haos-n a mea minte,

Era uscăciune-n buză

Și în piept – tremur de frunză.

 

Verdele-n priviri  s-aprinse

Și-un amurg  dorințe ninse,

Jeaba încerca gândirea

Să-mi mai domolească firea:

 

„E devreme a-nțelege,

Bărbătească-i a sa lege,

Patima din lut o poartă,

Nu te-ncrede-n dulcea-i șoaptă…”

 

Of!!!  Mi-am auzit gândirea,

Doar spre zori, trezindu-mi firea,

De atunci, seară de seară,

Surdă rău și oarbă iară,

Dezmierdată,

de-a ta șoaptă însetată,

Mi-e gândirea-n armonie… inundată!

 

6  octombrie 2014  Maria BOTNARU

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: ARMONIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.