TINERE TALENTE: MIHAELA BOTNARU

 

Primele informaţii despre domnişoara Mihaela Botnaru  le-am aflat de la prima sursă, adică mămica ei, cunoscuta poetă şi publicistă Maria Botnaru. Dânsa mi-a povestit despre naşterea, copilăria şi adolescenţa tinerei domnişoare din oraşul Tighina, care s-a dovedit a fi frumoasă, cuminte şi ascultătoare.

Născută într-o familie de intelectuali, având acasă o bibliotecă bogată cu clasicii literaturii româneşti şi universale, şi avându-le drept exemplu pe mămica, profesoară de limbă şi literatură română(sau cum sovieticii au poreclit-o, moldovenească- Al.M) şi sora mai mare Cristina, care de asemeni era pasionată de lectură, Mihaela involuntar s-a aliniat celor două fiinţe dragi pentru a face faţă ispitei de a afla ceva nou, necunoscut, de a citi de sinestătător cărţile pe care le găsea interesante, considerându-le drept călăuze în tainele frumosului, indiferent de  diversitatea subiectelor abordate  în aceste volume mai mari sau mai mici. Sigur că printre aceste cărţi din ce în ce mai des se găseau culegeri de versuri de Eminescu, Alecsandri, Vieru şi altele.

 Dragostea de carte, de poezie  a fost altoită copiilor din familia Botnaru, de mama lor, care în puţinele ore de răgaz le citea sau recita poezii deosebite, cu o voce atât de agreabilă, încât îi mobiliza să-i i-a exemplu. Fără îndoială, că domnişoara Mihaela  în cadrul familiei şi a instituţiilor de învăţământ pe care le-a absolvit a primit o educaţie selectă şi rafinată.

Câţiva ani în urmă, când iubita mea mi-a arătat câteva fotografii cu omagiata zilei de azi, Mihaela Botnaru, nu-mi veni a crede ochilor, o frumuseţe feminină naturală mai rar întâlnită în zilele noastre şi o asemănare „de oglindă” cu renumita actriţă de teatru şi film din Italia, Ornela Mutti. În afară de imaginea perfectă al fizicului, domnişoara Mihaela are maniere nobile, iar intelectul şi inteligenţa îi sunt prezente în fascinaţia privirii şi al comportamentului civilizat.

Proza vieţii din Moldova a dus-o în largul lumii tocmai în Las Vegas, unul din cele mai frumoase şi exotice oraşe din Statele Unite ale Americii.Harnica „albinuţă” munceşte şi trăeşte peste ocean de mai mulţi ani.

 Are de toate-casa frumoasă, automobil de lux, bărbat chipeş şi harnic, care o ţine permanent în mrejele iubirii şi o alintă cu tot felul de surprize plăcute. Într-adevăr, are de toate! Ce-şi mai poate dori o Femeie tânără la cea mai frumoasă vârstă din viata omunui- 30 de ani ? Vă spun eu- mama alături! Dorul de mamă o macină si anume acest dor a aprins butoiul cu pulbere „poetic” şi a aşternut pe monitorul calculatorului prima ei poezie frumoasă şi în viziunea mea foarte reuşită. Asta nu înseamnă că Mihaela Botnaru n-a mai scris poezii…nu! A scris, dar îndoelele că e prea modesta, sau e slabă, s-au se va găsi vre-un prost sau bleg care va râde au făcut-o să le ţină departe, într-un sertar mai „intim”. Astăzi însă n-a procedat astfel!

Şi vă spun motivul, Mihaela este sigură că a scris o poezie bună şi că deja a depăşit starea de dubii cât privesc versurile scrise de această speranţă tânără a poeziei din Basarabia, chiar dacă se află departe de Ţară.

Poezia despre care v-am vorbit, a fost dedicată mămicăi sale, Maria Botnaru cu ocazia  zilei de naştere şi este intitulată „Umărul mamei”. Vă îndemn să savuraţi aceste versuri şi chiar să le apreciaţi, ţinând cont şi de încărcătura emoţională a dorului de cea, care i-a dat viată, a crescut-o şi educat-o, deseori renunţând la multe în favoarea copiilor săi:

UMĂRUL MAMEI

 

Eşti gingasă fiintă,

O dulce alinare

În mâina ta e luna,

Privirea ta-i un soare.

Ce mare este cerul,

Cand iute zbor,  ca vântul,

Să-mi culc  pe al tău umăr,

Şi fruntea mea, şi gândul.

 

Necontenit şi talnic

Îţi construiesc iar chipul,

Te vad mereu în vise

Si-ţi povestesc întruna,

Cât e de greu popasul

Fară al mamei  umăr.

Şi totul merge bine,

Doar timpul fuge rece,

Mi-e tare dor de tine

Şi acest foc nu trece.

 

La ziua asta mare

Vin cu parfum de floare,

Cu-un car de voie bună,

Cu-o mare de iubire,

Cu-un infinit de zile…

Şi te-aşi ruga,  mămico,

Să uiţi de griji fugare.

 

 

Ferice-aşi vreau să fiu,

Cât anii mă vor ţine,

Măicuţo, pe-al tău umăr,

Măicuţo, lângă tine…

 

5 septembrie 2014 Mihaela Botnaru

 

În ziua naşterii, când Maria Botnaru a împlinit o onorabila vîrstă am intrat în casă cu un buchet de trandafiri albi şi cu volumul „Poezii Patriotice” având-o ca autoare, am găsit-o plângând. M-am speriat, nu înţelegeam ce s-a întâmplat?

Doamna m-a liniştit şi mi-a mărturisit, că în familia noastră a mai apărut un poet- Mihaela Botnaru, iar lacrimile sunt de fericire, deoarece prima poezie a fost dedicată mamei…

 

Cu ocazia zilei de naştere dragă Mihaela te felicit cu această frumoasă aniversare de 30 ani dorindu-ţi Multă Sănătate şi Inspiraţie, iar anul nou, 2015 să-ţi aducă în casă bucuria primei cărţi editate. LA MULŢI ANI ŞI TOŢI FERICIŢI !

                                                                     Alexandru Moraru

SURSA: http://www.mazarini.wordpress.com