„ C’EST LA VIE! ”
Trecem prin viaţă, ca prin fum de tutun,
Anul durează cât un pas pe un drum,
Noaptea ne scapă de-al zilei surghiun,
Lungi alergări printre visele-n scrum…
Tinereţe… uşoară, fragilă, hoinară,
Roz calendar, un plin viitor aspirăm,
Inima cântă, ochiul dă-n pară,
Talpa tresaltă, spre stele zburăm.
Viaţă, ah viaţă, legată cu aţă…
Nemăsurată în nopţi insomnia,
Necalculată în bani, sărăcia,
Venită târziu, ca un dar, poezia.
Surdă eşti, când râvnim armonia,
Crudă, rea, sugi din om omenia,
Scurtul trai numeşti lung destin,
„Marilor” proşti mă obligi, să mă-închin.
Binele-i masca, purtată de-un prost,
Smerită, credinţa încape-într-un post,
Să ne minţim, că splendid, totuşi, e marele rost!
„Ah, c’est la vie!”, – râde francezul ingenios la un tost…
Nu contrazic azi francezul, vorba-i de om neserios,
Vreau să ciocnesc un pahar pentru viaţa trăită demn, generos!
4 iulie 2014 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
@”c’est la vie!” – ah, mai nou se zice:”Tel-Aviv” 🙂
Am rămas la franceză departe de „Tel-Aviv”…
cit inima se zbate in pept,si gindul te face sa scrii,si minte-a bogata cu versuri, multa satisfactie -tie si noua-Dec scrie si scrie mereu,cu mina si gindul in versuri,.fii fericita,si noi ne vom bucura….ca avem o sateanca-poeta,iti dorim sanatate si tot ce iti doresti tu-sa se implineasca!!!
Mulțumesc mult, sä dea Domnul pace şi sănătate tuturor!