VERSURI NOI: MARATONUL VIEȚII

MARATONUL VIEȚII

DSC02388

Scotoceam, fără ochi, prin mulțimi colorate,
Rumegam chipul tău, fără-a-l ști cum arată,
Nevisat, ochiul stins s-aprindea-n dimineață,
Numai gândul zâmbea, vei veni într-o viață…

Te simțeam, uneori, la o culme de pas,
Răsuna deseori o tristețe acută de glas,
Auzeam cum respiri de tăcere învins,
În luceafăr vedeam semn de tine trimis.

Câte vorbe i-am spus cu solie de tine încinsă,
Ochiul rece, distant, măsura tensiunea în ele cuprinsă,
Și cu cât ruga mea creștea dorului aripă-ntinsă,
Cu atât, distanțat, îmi lăsa pasiunea neatinsă.

Și am fiert într-un crez, și m-am copt în speranță,
Am luptat, am învins maraton pe a vieții distanță,
În final, ca un premiu, pentru-atâta amar de visare,
Sunt în brațele-ți dulci sub priviri ce mă-neacă în soare…
19 mai 2014 Maria Botnaru

 

Publicitate
Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la VERSURI NOI: MARATONUL VIEȚII

  1. Pingback: MĂRIA SA- POEZIA: MARATONUL VIEȚII DE MARIA BOTNARU | Secretele istoriei cu Alexandru Moraru

  2. geladumi zice:

    Toata lumea are doruri, dar dumneavoastra „le cantati” intr-o tonalitate aparte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.