VERSURI NOI: CUVÂNTUL, CA ARMĂ!

  CUVÂNTUL, CA ARMĂ!

imensitatea iubirii cu Maria Botnaru
În suspin este lira… coarda-ntinsă se frânge…
Neguri reci îmi sugrumă suflarea,
Dă în roade tristeţea și litera plânge…
Încarc arma, cuvântul, să ochesc nepăsarea!

 
Plămădiţi din aceeaşi ţărână,
Doar că lutu-i de altă culoare,
Ne hrănim cu aceeaşi, de pâine, fărâmă,
Din al Terrei izvor sevuim o aceeaşi licoare.

 
Dar uităm să-nchinăm mulţumiri  împăcate
Şi cu cel mai sărac să-împărţim jumătate,
N-auzim cum tresaltă planeta, speriată de focul de armă,
Revoltaţi ne prefacem, când natura dă semne de-alarmă.

 
Nu ne pasă de nimeni şi nimic nu ne doare!
Picătura de apă n-o păstrăm, ca de leac, o scăpare,
Poate-o gură uscată, în secunda ce moare,
O visează acum, ca pe ultima sa alinare…

 
Otrăvită e huma, peste glia spurcată o molimă creşte,
Omenia dispare, putregaiul în suflet dospește,
A năpastă miroase, picătura de ploaie cu-acidul răneşte,
Mi-e cuvântul de plumb și în cei, care-îneacă planeta în sânge, ochește!

zilele-planetei-pamant

Se întunecă cerul, se-ngustează a păcii cărare,
Mi se zbate în suflet un dor de o rază cuminte, de soare,
Primăvara îmi ninge la geam cu petale din mărul în floare…
Doamne, ţine Pământul mai strâns, în braţele tale, stelare!

12 mai 2014 Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la VERSURI NOI: CUVÂNTUL, CA ARMĂ!

  1. geladumi zice:

    Am citit pe nerasuflate si mi s-a facut pielea de gaina. Atat de bine ai simtit ingrijorarile noastre, ale voastre si le-ai imbracat in aura unui vers cuminte, plin de intelesuri. Da, Doamne, pace! Te citesc cu mult drag si te simt mereu aproape de sufletul meu, bucurandu-ma de fiecare data ca am dat peste blogul tau!

    • De fiecare dată sunteţi aşteptată cu sufletul larg deschis pe acest colţişor al scrisului , pentru că orice cuvânt, adus în dar de mânuţa dibace a Dstră, mă face mai încrezută şi mai dornică de a scrie pentru cei îndrăgostiţi de poezie. Mmulţumesc mult

  2. Ce poate fi mai nobil decât îndemnul la raţiune, astfel încât să oprim distrugerea planetei. Să fie pace asta doresc şi eu acum când politicienii se joacă de-a războiul. „Doamne ţine Pământul în braţele tale stelare!” ,admirabil spus.
    Mă înclin şi aplaud. Minunată poezie.

    • Cu fiecare comentariu mă încântaţi tot mai mult şi mai mult! Vă mulţumesc pentru fiecare cuvânt scris vis-a-vis de poezia mea! Părerea Dstră e foarte importantă pentru mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s