VERSURI NOI: SOARTĂ DE MĂSLIN

SOARTĂ DE MĂSLIN

imensitatea iubirii cu Maria Botnaru
O aripă de vânt măslinu-a mângâiat…
Cu silă şi cruzime din sol grecesc săltat,
Sub geamul meu, ca în prizonierat,
Suspină de-al său chin… destin nemeritat.

În ierni cu ramul alb, de viscol ocrotit,
De coama unui pui de ger strivit,
Sărmanul, scârţâie a dor, atât de necăjit,
După hotar străbun, cu soare rumenit.

Şi-n fiecare an încearcă iar şi iar,
Să-ndreptăţească rost de pom cu dar,
Însă din floarea abundentă şi rodită,
Lipseşte vara de acasă, mult râvnită.

În nopţi, când florea şi-o resfiră-n vânt ,
Înstrăinat, cu albul în petale frământând,
Cu luna ce-i ascultă patima veghind,
Măslinul pleacă-n dor de ţară, lăcrămând.

La fel şi omul, strămutat din rădăcini,
Îşi vântură norocul său printre străini,
Încinse, visele torc dor cumplit ce-agasă
Şi-l strigă vatra părintească sub cerul de acasă…

Nu vreau să tulbur suflete, rănite de înstrăinare,
Şi nici în versul meu să dea melancolia-n floare,
O soartă de măslin, nici la duşmani, nu le doresc,
Prin sânge şi prin simţ sunt lut din solul românesc!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU
6 mai 2014 Maria Botnaru

imagine preluată de pe http://www.fiţi-oameni.ro

Publicitate
Acest articol a fost publicat în ALBUM PERSONAL MARIA BOTNARU, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la VERSURI NOI: SOARTĂ DE MĂSLIN

  1. ovi zice:

    Minunat m ai purtat prin trecut, prezent si viitor…

  2. „Încinse, visele torc dor cumplit ce-agasă
    Şi-l strigă vatra părintească sub cerul de acasă…” şi
    ” O soartă de măslin, nici la duşmani, nu le doresc,
    Prin sânge şi prin simţ sunt lut din solul românesc!”
    Am preluat şi pus în ghilimele aceste patru versuri fiindcă le consider esenţa şi mesajul poeziei.Mi-au mers la suflet aceste cuvinte, admirabil împletite în vers plin de iubire de ţară şi afirmare a apartenenţei la glia străbună ce ne-a plămădit pe toti cei ce simţim şi vorbim aceeaşi limbă.

  3. geladumi zice:

    Frumos spus si transpus in versuri de inalta simtire!! Ne mistuie limbi de foc imprastiate din aceeasi vatra si el se va potoli numai cand taote valvataile vor reveni la locul unde s-a scaparat prima luminita, la vatra din strabuni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.