SPRE CULMEA ÎMPLINIRILOR

                                SPRE CULMEA ÎMPLINIRILOR

 

Surprinsă la culme, am acceptat invitaţia Silviei Ţabor, consăteana mea, dirijoarea Orchestrei Interculturel din Montreal, Quebec, Canada la un concert de muzică simfonică cu genericul “Rapsodia în jurul lumii” şi în data de 4 mai 2014, împreună cu soţul meu, Alexandru Moraru, am asistat la acest concert deosebit, care a avut loc în sala Filarmonicii Naţionale a Republicii Moldova.

IMENSITATEA IUBIRII cu MARIA BOTNARU
IMENSITATEA IUBIRII cu MARIA BOTNARUPloua şi din părul meu, aranjat dibaci de o măestriţă iscusită, a rămas doar iluzia unei coafuri, dar aspectul denota, totuşi, o îngrijire. Apoi picăturile rebele de ploaie îşi lăsau amprentele pe pantofii mei eleganţi, predestinaţi doar pentru un timp uscat. Dispoziţa mea descreştea pe măsură ce mă apropiam de local. La un moment dat m-am prins la gândul, că ploaia a venit odată cu dirijoarea din Canada, să o susţină, dar toată neliniştea mea a dispărut în momentul, când am intrat în sală şi în scenă a apărut o fermecătoare fiinţă, ce printr-o mişcare de baghetă a declanşat o întreagă cohortă de viori şi o mulţime de alte instrumente…
Noi,românii, alăptaţi de mame cu cântece despre frunza verde pe buze, apoi maturizaţi de un folk al nostru, românesc, pe versurile lui Păunescu şi Vieru, inspiraţi spre fapte frumoase de poveţile lui Tudor Gheorghe, nu prea ducem dorul unei simfonii nici în ziua cea mare, de Paşti, dar mite pe o ploaie cu bulbuci.
Însă, odată prinsă în mrejele Rapsodiilor lui Enescu, am rămas frapată de o tulburare sufletească, căci cu fiecare mişcare de baghetă sunetele parcă dansau în bulbucii de ploaie, apoi valsau pe oglinda sclipitoare a unui lac, apoi îmi aduceau mireazmă de brazdă reavănă… încât în final nu mi-am stăpânit emoţiile şi am exclamat: “Bravo!”
Dirijoarea tânără, frumoasă, într-o vestimentaţie cu mult gust, purta un zâmbet, ce denota atâta bucurie, sinceritate,  întreaga ei făptură radia de satisfacţie, căci în sală se aflau cei mai apropiaţi oameni, părinţii, fraţii, rude şi prietni.
Sala fremăta de admiraţie şi atunci, când a apărut în scenă, pianista Justina Gabzdy, care ne-a uimit cu o măestrie desăvârşită, interpretând „Rapsody in blue” de G. Gershwin.
A fost o seară de muzică ce-ţi pătrunde în suflet atât de adânc şi rămâne tăinuită pe o lungă perioadă, mai ales când este moderată, dirijată de un suflet plâpând, feminin, ce se contopeşte cu fiecare sunet, încât ai impresia că îşi va desface aripile şi va începe o adevărată înălţare. Din spusele unei prietene de copilărie, am aflat un detaliu: din fragedă copilărie Silvia visa să devină dirijoare, încât mânuţele ei erau în permanentă mişcare la auzul unui căntec. Nu a putut să nu mă impresioneze, urmărind plasticitatea acestor mâini acum, ca să mă conving, a câta oară, că visul devine realitate, atunci când munceşti cu adevărat, cu dăruire deplină, până la desăvârşire.
Am îmbrăţişat-o ca o mamă, am admirat-o ca pe o celebritate, în semn de prietenie i-am dăruit culegerea mea de versuri “Urmele dragostei eterne”, iar ecoul acestei întâlniri de suflet a dat rod unei noi poezii, ca o piedică în calea uitării…
Mult noroc, dragă Silvia Ţabor, pe anevoioasa, dar plăcută până la lacrimi de fericire, cale a împlinirilor…
Cu toată admiraţia, Maria Botnaru!

 
LA CONCERTUL SILVIEI ŢABUR

Departe idea de-a plânge un ieri,
Prezentul mă ţine în mreji de plăceri,
E versul izvorul ce-mi umple lungi seri,
Pe umărul drag m-ascund, uneori, de tăceri…

Solia ta scurtă m-a prins cu-a ei veste:
“Rapsodul Enescu ar vrea să vă poarte-n poveste!”
Zvâcneşte bagheta, ca vie, o poartă a ta mână,
Litanii de dor aşterni peste glia străbună, română.

Rămâne de leac frunza verde rodită,
Uit folk-ul sub lava de-acorduri feeric rodită,
Ba lent şi sensibil, simfonia, ba gravă, pripită,
Îmi zguduie suflet şi lacrimă cere… drept mită.

Măiastră, din oră faci clipă grăbită
Şi sala răpui în suspans cu bagheta vrăjită,
Furtună-n aplauze domoli cu surâs de crăiasă,
Un sat de rudenii ai dus peste Prut, la Enescu acasă…

5 mai 2014 Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, DOCUMENTE ŞI MATERIALE, FELICITĂRI ŞI OCAZII, POEZIS, VIDEO. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la SPRE CULMEA ÎMPLINIRILOR

  1. Impresionantă întâlnire pe care cu emoţie şi nespusă frumuseţe aţi redat-o în rânduri de cuvinte vrăjite într-atât încât m-am lăsat cuprinsă de ecoul muzicii marelui Enescu, dar şi de vraja întâlnirii cu o talentată dirijoare de neam moldovenesc, de neam românesc. Mă bucur pentru dumneavoastră că aţi avut prilejul unei seri de muzică deosebită.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s