VERSURI NOI: VOI, BĂRBAȚII!

VOI, BĂRBAȚII!

Din lut, create fin, anume pentru voi,

Vă așteptăm, să coaceți dorul pentru noi

Și să ne-alegeți, cu prioritate, dintr-o mie,

Ca să ne-aveți pe-o viață de „s-o-ție”.  

 

Și ținem … casă și copii pe umerii plăpânzi,

Și ne sacrificăm, să n-adormiți flămânzi,

Iar voi, stăpâni, ne reproșați, fără sfială,

Mici  cearcăne sub ochii pali, de ceară.  

 

De multe ori cam triste-n fapt de seară,

După o zi de alergări, cu grijile în poală,

Nu mai putem zâmbi, ca-n primăvară,

Și vă mirați: „pe viață-o mutră-amară?”  

 

Și, necondiționat, iubim,  iertăm ce ați greșit…

Grav, suspectăm motivul de care ne-ați jignit,

Dar seacă lacrimi…, războaiele se ogoiesc,

Când brațe tari  în dezmierdări ne-ncolăcesc.  

 

Acolo, în Paradis, ne mai doriți femei,

Fără pretenții grave și blânzi, ca niște miei…

Și din aceste clipe, gustând o sacră libertate,

Ne cresc aripi…  să te iubim la nesfârșit, Bărbate!

 

28 martie 2014             Maria Botnaru