VERSURI NOI: CÂND? CINE?

CÂND? CINE?

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ca  molima, lăcustele ne pasc la Nistru,

Ca hoardele, străinii venit-au, nechemați,

Azi au cuprins în brațe și Comrat sinistru,

Din nou lovesc în noi la noi, dragi frați.

Rupți de pământul Țării, prin violent capriciu,

Și azi la Prut e-un zid străin, nestrămutat,

Nu mai răzbim, e teasc al lor principiu,

Ce ne scufundă-n valul roșu declanşat.

Și nu mai pot lupta de unul singur, frate,

Din palma de pământ se jinduiește-un lat,

Nici mări de lacrimi peste secole vărsate,

Nu spală-al meu „păcat”, de care nu am fapt.

De unde-atâta chin pe fruntea mea cuminte,

De cine-am fost atât de crâncen condamnați?

Și gem, de ură-întoarse-n humă, oseminte sfinte,

Când amintirea lor o spurcă veneticii blestemați.

Care-i puterea adevărului, ce ar fi să ne ajute,

Spre care sfinți să-mi plec genunchi-încătușați?

Strâng pumnii iar și peste Prut plec frunte,

Avem același sânge, veniți să ne-ajutați!

Nu facem nici-un pas… de frica cui împovărați?

De-atâtea vorbe, ici și colo,  ne stingem saturați,

Lăcustele-n Comrat, cu noua molimă înțeapă iritate,

Inapți, corupți și falși, de nepăsări contaminați…

Vom apuca un mâine, în care-o lume să ne zică: frați?

4 februarie 2014 Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în MARTIRII NEAMULUI..., POEZIS, VERDE-N OCHI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s