VERSURI NOI: SETE DE CARTE

SETE DE CARTE

imensitatea iubirii cu Maria Botnaru

Glasul tău mă apleacă în farmec,

Azi cuvintele curg, ca izvorul ești darnic

Și planează expresii cu-aripi fine, de îngeri,

Peste norul de gând, ce îmi spulberă plângeri.

 

Suprimați amândoi de al literei foc,

Parcă-am fi doi copii, prinși în marele joc,

Pline seri, impasibili la piedica  sorții,

Ne găsesc fericiți, alipiți de muchia cărții.

 

Când cu buzele dulci ne șoptim poezie,

Cerul scurge pe umeri armonia-n fâșie

Și ne rupem din ea, doar strviți de râvnire,

Dar mai lacomi, ca azi,  de idei și-mplinire.

 

Prea anemici ne stingem, rupți de-aceste plăceri,

Nu zburăm spre un mâine, putrezim într-un ieri

Și îmi pare că pulsul se-mpietrește în noi,

Că suntem două umbre cu suflările goi.

 

Nu am ură de cel, ce râvnește alt mâine,

Unii sațul găsesc doar în hrinca de pâine,

Dar fiorii înțeapă cum de poate a trăi,

Cel nelacom de carte, ghiftuit de a fi…

 

Mă înecă idea că suntem vatra unor ratați,

Că sucim limba mamei, ne-nțeleasă de frați,

Blestemăm sărăcia și dăm vina pe ruși-agramați,

Dacă nici nu citim…

           ne mai are Ceahlăul de frați prosperați?

 18 ianuarie 2014 Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: SETE DE CARTE

  1. geladumi zice:

    Foarte frumos spus si scris!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s