SCRISORI DE DRAGOSTE ALE OAMENILOR CELEBRI (6/1)

SCRISORI DE DRAGOSTE ALE OAMENILOR CELEBRI(6/1)

MIHAI EMINESCU

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARUStreşina plânge de dimineaţă…  sălbatică, ceaţa, ca un cotropitor, a umplut lumea şi-i atât de densă, încât ai putea să-ţi răneşti ochiul cu propriul deget. Iarna, zgârcită în a ne bucura cu ninsori şi geruri seci, astăzi parcă-ar face vârf la toate: ne îneacă cu o pâclă umedă. Streşina lăcrămează… îmbrăţişez cartea, aşezată în fotoliu, şi mă prăbuşesc în cascada cuvintelor departe de greşelile iernii… azi sufletul meu cere Eminescu! Parcă-aş cunoaste versuri, publicistică, însă un semn de întrebare persistă de câte ori citesc un studiu nou despre poet. Îmi place să petrec ore întregi în biblioteca lui Sandu, acolo am şi dat de cartea „Eminescu Viaţă  Creație Cultură” de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, editura Eminescu, Bucureşti 1989.  La pagina 124 am depistat o scrisoare, adresată Veronicăi Micle, care m-a impresionat, descoperind şi un alt Eminescu, diferit de romanticul îndrăgostit:

„Doamnă,

Demult joc un rol nevrednic de mine însumi și nevrednic de simțămintele care le-am avut pentru D-ta, căci sperez că nu le mai am. Cât ai fost dusă, am avut timp să reflectez asupra stării mele și s-o găsesc nesuferită. Doi ani de zile, Doamnă, n-am mai putut lucra nimic și am urmărit, ca un idiot, o speranță nu numai deșartă – nedemnă. Căci într-adevăr ce am  putut spera? Acum, pentru întâia dată, ai vorbit limpede cu mine, această toamnă, nezicând niciun cuvânt, nescriindu-mi nici o literă, căci se vede că la mănăstire nu-ți mai trebuia o manta, cum îți trebuie în Iași, nu-ți mai trebuie un om despre care unii-alții să presupuie că-l iubești, când în realitate iubești pe cine știe. Știu multe de D-ta, eu care pân-a veni în această țară afurisită, aveam inima curată și mintea deșteaptă. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat ființă acestor țări,  în care cuvântul nu-i cuvânt, amorul nu-i amor și frumusețea e inscripția unui… oțel..

Zgârcită în orice zâmbet, orice privire cu mine, care mi-aș fi dat viața bucuros pentru atâta numai, n-ai fost așa cu oricine, o știu bine aceasta. Dar cred că trebuia să sfârșim odată. Nu poți zice, Doamnă, că eu aș fi dat cauză la această ciudată relație. În orice caz, pân-a te cunoaște puțin numai, sentimentul meu, nu era cu mult deosebit de acela dintre „Amor și Psiche”. D-ta erai o idee în capul meu și te iubeam cum iubește cineva un tablou. După ce singură ai voit altfel și ai făcut din visul meu un capriț al D-tale, nu mai puțin  rămâne astfel: nu mai sînt nici de 16 ani, nici de 70. Ei, bine, ce ai binevoit D-ta a face din mine? Mi-ai omorât orice idee mai bună în cap; am stat aicia, în acest oraș, pe care nu-l pot suferi, pentru a te vedea „en sosiete” – o dată pe săptămână și pentru a fi ridicol în ochii lumii și, cea ce-i mai mult, în ochii D-tale. Credeam în D-ta, cum nu mai cred. Cine mă cunoaște, cum m-ai cunoscut D-ta, cine știe cum știi D-ta, că n-am putut iubi nici pe mumă-mea mai mult decât te-am iubit, că cel mai mic sacrificiu, ce binevoiai a mi-l face, mi-adăogea încă acea iubire, acela va ști cum am trebuit să fiu, cînd am căpătat siguranța că era destul să ieși pe la Văratec (adică la Piatra), pentru ca să nu mai gândești un moment numai la mine.

Ce să mai continuăm, Doamnă, o comedie pe care D-ta ai știut s-o joci bine, nu-i vorbă, dar în care mie rolul de bufon nu-mi convine.

De-mi voi aduce vreodată aminte de D-ta, fii sigură, că va fi fără ură și fără amor. Fără ură, căci urându-te ți-aș da o valoare pe care o femeie de ușurință n-o merită; fără amor, pentru-că aș batjocori simțirea pe care cîinii chiar între sine o simt mai mult de cum ai simțit-o D-ta pentru mine.

Vei înțelege, Doamnă, că nu voiu, n-am vrut, n-oiu voi să-mpart cu asemenea individ: ce-i al meu e al meu și punctum. Tu erai a mea pe deplin, (să fii a mea) nu numai ( aici, dar și) oriunde-n lume, lăsând și pe Menelaos și pe acea projenitură fără frumusețe și fără generozitate; sau îmi spuneai că voiești să guști viața ca femeie tânără și-atunci mă închinam, pentru că rolul de Cicisbeo nu-mi convine. Pentru asta o secătură ca Ghica-Cogălniceanu sau altele ca… sînt destul de buni. Eu voiu inimă curată și amor vecinic, căci, dacă-aș voi să-mi sprigin viața pe curteniri trecătoare, v-asigur, Doamnă, că aș pute-o face și eu.

Deci nu vei spune că nu mi-ai scris și din Piatra, cum ai spus că mi-ai scris din Iași și n-am primit eu scrisoarea. Tu mi-ai scris, Doamnă, tu și iar tu (…)

Nu crede că-ți fac imputări. Ce imputări se pot face unei femei ușoare? Dacă am a imputa cuiva ceva, este numai mie, mie care-am fost atât de dobitoc ca să cred o clipă în vorba D-tale.

Reînturnarea din parte-mi nu e decât cu o singură condiție. Aceasta e: să împarți soarta rea în care trăiesc eu, să fii a mea oricum aș trăi și oriunde.

Dacă-aș ști că ai o scântee de iubire pentru mine, aș aștepta și o sută de ani, dar știu că n-ai, deacea condiția pusă e mai cu greu posibilă. De o împlinești, bine, de nu, nu. Cred că n-o vei împlini și de aceea adio, Doamnă, și de astădată pentru totdeauna.

P.S. Cu care ai avut aici și o scenă foarte ambarasantă la Avereasca”.

12 ianuarie 2014       Maria Botnaru

COMENTARIU:

Draga Mea Maria ! Articolul tău, scrisoarea depistată si postată, ne readuce la realitate si aruncă  toate stereotipurile cu care eram manipulati ! Mersi mult ! Alexandru Moraru

Acest articol a fost publicat în DOCUMENTE ŞI MATERIALE, SCRISORI DE DRAGOSTE ALE OAMENILOR CELEBRI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.