SCRISORI DE DRAGOSTE ALE OAMENILOR CELEBRI (4): BAUDELAIRE

Scrisori de dragoste ale oamenilor celebri (4)

BAUDELAIRE 

(n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867)
(n. 9 aprilie 1821 – d. 31 august 1867

Am distrus acest torent de copilării îngrămădite pe masa mea. Nu le-am găsit destul de grave pentru tine, iubita mea dragă. Reiau cele două scrisori ale tale şi fac un nou răspuns. Îmi trebuie puţin curaj pentru aceasta: căci sunt iritat până la strigăt şi m-am trezit cu un inexplicabil rău moral, pe care l-am adus  ieri de la tine.  “…lipsă absolută de pudoare”. Acesta e motivul pentru care-mi eşti mai dragă. “…mi se pare că sunt a ta din prima zi în care te-am văzut. Vei face ce vei voi, dare eu sunt a ta, cu trupul, cu spiritul şi cu inima”. Te rog să ascunzi bine această scrisoare, nefericito! Ştii tu cu adevărat ce spui? Sunt oameni care îi bagă în închisoare pe cei care nu-și plătesc polițele, dar nimeni nu pedepsește călcarea jurămintelor din dragoste și prietenie. Ți-am mai spus ieri:   “Mă vei uita, mă vei trăda, cel care te amuză acum, te va plictisi”. Şi continui astăzi: „Va suferi doar acela, care, ca un imbecil, ia în serios problemele sufleteşti” .

Vezi deci, preafrumoasa mea dragă, că am odioase prejudecăţi faţă de femei? Pe scurt, n-am credință. Tu ai suflet frumos, dar, la urma urmei, e un suflet feminin. Vezi cum în puține zile situația noastră a fost zdruncinată. De fapt,  suntem amândoi posedați de teama de-a nu mâhni  un om bun, care are fericirea de-a fi mereu îndrăgostit. În continuare ne temem de propria noastră furtună, pentru că știm, (eu mai ales) că sunt noduri dificile de dezlegat. Și, în sfârșit, acum câteva zile, tu ereai o divinitate, cea ce e comod, cea ce e frumos și de invidiat. Iată-te acum femeie. Și dacă din nenorocire pentru mine, aș câștiga dreptul de-a fi gelos – ah ce oroare numai la gândul că s-ar putea întâmpla!- cu o persoană ca tine, ai cărei ochi sunt plini de surâsuri și de grații pentru toată lumea, trebuie să se sufere un martiriu. A doua scrisoare a ta poartă pecetea unei solemnități, care mi-ar fi plăcut, dacă aș fi putut fi sigur, că ai înțeles ce ai spus. „Never meet or never part!”. Cea ce vrea să spună, concret, că e mai bine să nu ajungem să ne cunoaştem niciodată, decât ca, după ce ne-am cunoscut să trebuiască să ne părăsim. Pe o scrisoare de adio, o asemenea notaţie este, poate, plăcută. În sfârşit ajung… eu sunt puţin fatalist. Dar cea ce ştiu bine este că am onoare de pasiune – pentru  că o cunosc cu toate infamiile sale: – şi iată că imaginea iubită, care domina toate aventurile vieţii, devine prea seducătoare.

Nu îndrăznesc să recitesc această scrisoare: aş fi, probabil, obligat să o modific, căci mă tem să nu te mâhnesc: mi se pare că am lăsat să răzbată câte ceva din partea urâtă a caracterului meu. Mi s-ar părea imposibil să te fac să vii în această cameră din strada J.J. Rousseau, căci am multe lucruri să-ţi spun. Trebuie, deci, să-mi scrii, ca să-mi indici un mijloc. Cât despre micul nostru proiect, dacă devine posibil, avertizează-mă cu câteva zile înainte.

Adio, iubită dragă… Gândeşte-te că, dacă aduc parfumul braţelor şi părului tău, aduc şi dorinţa de-a reveni. Şi, atunci, ce obsesie insuportabilă!

 31 august 1857

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DOCUMENTE ŞI MATERIALE, SCRISORI DE DRAGOSTE ALE OAMENILOR CELEBRI și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s