VERSURI NOI: TROFEUL FULGILOR DE NEA

TROFEUL FULGILOR DE NEA

Parcă nicicând nu fu o iarnă-atât de vie.

Mereu făcea din mine o cerşetoare de zăpadă,

Îmi ameţea privirea cu zarea plumburie,

Părând un clopot uriaş, ce aştepta să cadă.

 

Şi uite dis de dimineaţă  pleoapele-s smerite,

Pupilele s-au dilatat la maximum, vrăjite,

Şi fulgii, ca într-o Ciuleandră răscolită,

Mă cotropesc cu-albeaţa lor desăvârşită.

 

Nu-mi cruţă ochi, nici nas, nici frunte,

Până şi gura îndrăznesc să mi-o înfrunte,

Dar se feresc de-al ei fuior fierbinte,

Sau e din omenie, ori au şi ei puţină minte.

 

Nu vin pe rând, în cete năvălesc,

Îi poartă-n sănii spulberul câinesc,

Degeaba m-a-ngrozit ieri insul din televizor,

Nu e pericol galben , este alb… şi îl ador!

 

Orbită de a lor imensă şi intensă feerie,

Nu mişc un deget pentru-a câştiga o bătălie,

Ca o statuie albă, capitulez în mreje de robie

De-atacul lor sunt copleşită,  ca-n copilărie.

 

Înaintând,  cu suliţi reci înţeapă-al meu obraz,

Sunt net inferioară-n faţa inamicului viteaz,

Închei cu el un armistiţiu din acest „necaz”,

Trofeul fulgilor … mă-nchin în faţa gingăşiei lor, cu haz!

 

Bine-aţi venit în Basarabia, ce a făcut spre Ţară înc-un pas,

Zâmbetul plin şi-un câmp deschis – pentru popas!

12 decembrie 2013 Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: TROFEUL FULGILOR DE NEA

  1. succesulpe zice:

    Frumoase imagini oglindite in versurile tale. Frumoasa si sensibila melodie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s