PENTRU CONCURS: HÂNCEŞTI – RAIUL DE SUFLET

   HÂNCEŞTI – RAIUL DE SUFLET

(pentru concursul „Hânceşti- oraşul meu iubit-odihnă pentru suflet”)

imensitatea iubirii cu maria botnaru

Cînd vei vedea o vatră în ocean de verde înecată,

Cînd vei simţi o adiere de tei cu busuioc îngemănată,

Cînd ochiul va clipi mai des, de armonii vrăjit,

Nu te sfii, în colţ de rai, Hînceşti, te-ai pomenit.

 

Şi chiar din prag izvorul dulce setea-ţi potoleşte,

Şi codrul cu stejari bătrîni, de arşiţi, te umbreşte,

Nu te vei rătăci pe străzi, de nu ştii româneşte,

Căci şi-un chinez, aici, se simte… împărăteşte.

 

Cu case aliniate, ca ostaşii ce au supremă datoria,

Cu-un ram,  plecat de rod, şi-un spic, oftând de grîine,

Te va-nrobi, la fiecare pas, cu bogăţia lumii – omenia,

Rodită-n suflete române, ca miezul cald în aburindă pîine.

 

Aici vei delecta, trudit, şi cugetul, şi pasul,

Şi îţi vor alinta auzul privighetori cu glasul,

În limpezimi de lac te vei privi ca-ntr-o oglindă,

O muzică senină va înălţa la cer a sufletului tihnă.

 

Legende vechi au glăsuit demult prin larg de lume,

Peste cinci veacuri porţi izbînzi cu bun renume,

Pe al  tău sol au prosperat dinastii de plugari,

Ai altoit rapsozi vestiţi, poeţi, zidari şi demnitari.

 

Deşi a cunoscut cotropitori avizi a ta moşie,

Deşi adîncă-i urma de păgîn pe sfînta-ţi glie,

Nici hoţii legendari nu ţi-au ştirbit din faimă,

Din timpuri de restrişti ai munca glorioasă armă.

 

Istoria ţi-ai scris-o cu sîngele vitejilor eroi,

Primii soli din Sfatul Ţării purtau huma ta, de soi,

Vestit şi admirat, urci faima neamului spre culmi cereşti,

Cum aş putea să nu te cînt, străbunul meu oraş, Hînceşti?

 

Pe alte cărări, o viaţă întreagă ursita mă ţine

Şi-n zile senine, sub ploi, în nopţi de vis pline,

Un munte de dor mă leagă de tine prin lanţ de mîndrie,

Hînceştiule drag, port sămînţă vitează din eterna ta glie!

 

În clipe deşarte, sleită de-a vieţii chemare,

Cînd frigul străin suflă nori spre a mea lumînare,

Pe-o punte de dor evadez la Hînceşti., să gust alinare,

Sămînţa din suflet să-şi stoarcă puteri pentru rodul din floare.

 

4 noiembrie 2013   Maria Vlas Botnaru

TEXT PENTRU CONCURS: CATEGORIC SE INTERZICE COPIEREA SAU FOLOSIREA ACESTOR VERSURI FĂRĂ ACORDUL SCRIS AL AUTOAREI MARIA BOTNARU

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s