VERSURI NOI: PRIZONIERA TĂCERII

PRIZONIERA TĂCERII

Imensitatea Iubirii cu Maria Botnatu

Ne-a încleștat tăcerea în boală națională

Și-a declanșat în carne și-n oase ai săi dinți.

Albastrul din privirea ta nu mă domoală

Și nu au farmec șoaptele, nici rugile de sfinți.

Prin galbenul ei palid o toamnă iar mă trece,

Un rece îmi așterne paloarea pe obraz,

Bucăți de nedreptăți mușcă din a mea lege,

Un adevăr ciuntit îmi dă peste zăplaz.

Pășim spre-un viitor făr-a-nvăța trecutul,

Pe norii deși zidim cu un nerod zidar,

Tăcuți, ne mor bătrânii, au sărăcia scutul,

Cei nou-născuți se-neacă în țipătul precar.

Pe unde ne-am pornit la pieirea de mâine

Și unde vom veni o gloată cu ochi vii?

Căci lașii iar cuțitul l-au împlântat în pâine,

Cel de a croit minciuna, azi, este cel dintâi.

Atâta timp cât va fi mut românul,

Va fi unealtă de batjocură și chin,

Pe spatele-i plecat va huzuri stăpânul,

Cuprins cu fărdelegea, adusă de străin.

Sunt în prizonierat!

Neliniștile țes peste  tăcerea-mi spume,

Mrejele lor, fierbinți, înțeapă să nu tac,

Ce voi răspunde pruncului, când va veni pe lume:

De-ce-ați făcut Moldova pe lutul cel sărac

Și-ați alungat din ea și ultimul ei dac?

16 octombrie 2013 Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, MELODII ÎNDRĂGITE, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.