VERSURI NOI: A TOAMNEI AGONIE

A TOAMNEI AGONIE

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Cioroi clănţoşi, cu pliscuri deşănţate,
Sparg liniştea acestei dimineţi curate
Şi-n roiuri lungi, ca o negreaţă blestemată,
Iar învrajbesc câmpia, de roade devastată.

Din cerul aplecat, cu nori fanatici, răi,
Se-nşiră peste luncă-o ceaţă cu paşi grei
Şi tot ce-a fost a ochiului, ieri, mare sărbătoare,
Pierit-a ca un fum din floare și culoare.

Şi mă cutremură a luncii prăbuşire,
În suflet mi se culcă setea nostalgiei
După o vară ameţitoare de-armonie
Şi dup-un val crescut pe nota rapsodiei…

Îmi bate iar ploiţa-n geam un rotocol,
Pe frunza  udă-mi lasă un vis ca protocol,
Mai storc din neastâmpărată nostalgie
Un fir de vers…
să nu mă doară-a toamnei, triumfală, agonie.

25 septembrie 2013  Maria Botnaru

Publicitate
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.