VERSURI NOI: REGE-AL POEZIEI, EMINESCU

REGE-AL POEZIEI, EMINESCU

 IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Îmi e destul să te atingă hulpav gândul,

Mi se-ntretaie răsuflarea brusc

Și pare că se năruie din cer cuvântul,

Din umbra veacului cu versul de răspus.

 

Și e de-ajuns să-l prindă ochiul în orbită,

Prezentul amorțește, s-aprinde un trecut,

Și din taverna mohorâtă un proletar cuvântă:

„Zdrobiți orânduiala în care ați crezut!”

 

Nu mai încap bogații în piele de-avuție,

Iar mizerabili-au scuipat în viclenie și visat,

Distruși moral, zdrobiți de-a luptei inapție,

În lumea mare martirii-neamulu-au călcat.

 

Tu, Eminescu, Împărat în lumea poeziei,

Eu proletar fără de Țară și de stat,

Tu suferindul, maltratat cu nebunie,

Eu disperatul epigon,  de toți furat, trădat.

 

Înțelepciunea ta, prin pana neîmpăcată,

Te-a  înălțat la rangul martirilor bunei,

Din crudul adevăr cioplit-ai o unealtă

Și îi trăgeai în țeapă pe veninoși mișei.

 

Cu ea luptai pe ale vremii baricade-n putrezire,

Pe-ncovoiate file, cu lacrimi și durere însăilate,

Te răstigneai în mărturii de cinste și  iubire

Pentru un neam de glorii și a lui eternitate.

 

Câtă cadență ai în fiecare frază închegată,

Câte dovezi că totul e un clin premeditat,

De multe ori mă faci cu firea mai bărbată

Și adevărul sur îl spăl până la alb imaculat.

 

Să cred că va veni o zi fantastic de senină

Și hoții ne-or întoarce datoria ce-au furat,

Nu din motivul că ar plânge pușcăria plină,

Ci că Hristos a poruncit:„Să nu furi, e păcat!”

 

Chiar de viața-i plămădită de o putere

Din lut, din apă, lacrimă și-al fericirii chin,

Când pot a savura scriptura ta ca pe-o avere,

Imi e de-ajuns că am la cine să mă-nchin.

 

Ca și Cezarul sceptic, ca proletar bezmetic,

Aș arde-n limbi de foc pe rugul infernal, de veci,

Pentru poporul meu, român, ca un viteaz eretic,

„Chiar dacă vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi.”

 

***

 

Un cer sublim să mă dezmierde-n dimineață

Și-al regelui de poezie vers să-mi țină armonia,

Pentru o rază din privirea ta, aș mai trăi o viață

Și asta este veșnică-a vieții împlinire… fericirea!

 

În rest eternul să le macine pe toate,

Bogați, străini, dușmani avizi să-mi ia moșia,

La judecata de apoi vor ține piept de fapte necurate,

Cât mai trăiește Eminescu-n noi, e vie România!

 19 septembrie 2013 Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la VERSURI NOI: REGE-AL POEZIEI, EMINESCU

  1. Pingback: MARIA BOTNARU DESPRE DOI TITANI AI POEZIEI ROMÂNEŞTI | Secretele istoriei cu Alexandru Moraru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s