VERSURI NOI: ELEGIE DE TOAMNĂ

ELEGIE DE TOAMNĂ

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU
Cu-a frunzei plâns de ducă,
C-o melancolică-adormire-n luncă,
Cu chinul de-a uita o vară minunată,
Mă ispiteşte toamna cu nuca ei, rascoaptă.

Din nopţi fugare-alege visele imaculate,
Întunecându-mi vechi regrete neînduplecate,
Fâsii de vers nasc gânduri noi, dar spulberate
De-a verii agonie ce-n scurgere se zbate…

Mă regăsesc în dor nestavilit, de tine,
Senini sunt ochii tăi, cu limpezimi divine,
Înlănţuiţi în dulci fiori de mrejele plăcerii,
Gustăm din goana crudă, neîmblâzită-a serii.

Să admirăm, iubite, ce toamnă dar ne este,
Cu freamătul pe umeri, cu albăstrimi celsete,
Doar palma frunzei, arsă de al pieirii gând,
Ne rascoleşte golul săpat de-al toamnei vânt.

Chiar de ne ceartă toamna cu norii de răcoare,
Chiar de încearcă ea să muşte şi din soare,
Ne pasă nouă ploaia ce toarce-un leneş cânt?
Trăim pe-un ram de secol ce nu are mormânt.
12.09.2013         Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s