VERSURI NOI: ÎN MREJELE IUBIRII

 Î N  M R E J E L E   I UB I R I I 

                                                        

Cu zorii, amețiți de hărnicia toamnei,

Cu abur de cafea, ce-ar îmblânzi dușmanii, 

Trezit-ai geana  zilei,  s-admire armonie,

Cu un sărut pornit-ai clipa-n veșnicie.

 

Și atâta soare năvălit-a din priviri,

Cu zâmbet mă sculptai spre amintiri,

Când rătăcirea nopții din vis mi-o scuturai,

De pe sfioase buze chemarea mi-o sorbeai…

 

O melodie-aleasă plutea ca îndemn:

„E clipa trecătoare, doar dorul e etern”,

Tu, din seninul vieții,  mi-ai înălțat un cer,

Spre a-mi croi norocul din soare și mister.

 

Iubite,  șoaptele îmi fac din zi o sărbătoare,

 Iar brațul stăvilește și vremea călătoare,

Atât mă simt femeie și atâta port din floare,

Și atâta fericire e-n dulcea  ta strânsoare…

 

Îți mulțumesc, iubire,  trăiesc un adevăr,

Cu dar de împlinire ești starea mea de cer…

 

5 septembrie 2013 Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la VERSURI NOI: ÎN MREJELE IUBIRII

  1. geladumi zice:

    Ma bucur pentru tine, fiindca esti iubita
    Si-n mrejele iubirii traiesti- n armonie,
    Nimic nu iti mai trebuie, esti deja implinita
    Si starea ta de-acum sa fie pe vecie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s