VERSURI NOI: LIMBA MEA – LIMBA ROMÂNĂ

LIMBA MEA –  LIMBA ROMÂNĂ IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Limba mea  română, limba mea de seamă,

Te-am sorbit din mamă, ca pe-o dulce hrană,

Din bunei primit-am moștenire-aleasă,

O icoană sfântă, limba mea frumoasă.

 

Nici păgânii lacomi, nici haite străine,

N-au smuls rădăcina spicelor române,

Port din lacrimi grele astăzi bucuria,

Când rostesc cu fală: „Una-i România!”

 

Câți eroi cazut-au în vecii de gheață,

Cu sânge stropită-i a gliei verdeață,

Ca să pot azi spune lumii cu mândrie:

„Mica Basarabie-i colțul României!”

 

Nu am frici de vervă și de a lor ură,

Latre ei și facă spume lungi la gură,

Am un grai distins și românul – frate,

Nu mă tem de ei, nici de a lor moarte!

 

Dacă ai o vatră, ai o parte-n lume

Și acolo este raiul pământesc,

Dacă ai un grai, ai în lume-un nume…

Sunt român de sânge, graiu-i românesc!

 

 Mi-a sădit iubirea geniul Eminescu

Și mi-a altoit-o un mare Păunescu,

A mea Țară-mumă cum să n-o râvnesc?

A ei  limbă-miere cum să n-o iubesc?

 

 31 august 2013      Maria Botnaru 

Reclame
Acest articol a fost publicat în FELICITĂRI ŞI OCAZII, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.