VERSURI NOI: DORUL MAMEI

DORUL  MAMEI

IMENSITATEA IUBIRII cu MARIA BOTNARU

Împiedic suflarea de vânt nebunatic,

Să nu mă mai certe cu aripa, zănatic,

Pe sufletul tulbur țes umbre zăbrele,

Să nu mă încerce cu gânduri prea grele.

 

Căci anii, ca spicele, dat-au în pârg,

Și zilele, clipele-aleargă cu sârg,

Și viața întinde iar firul de ață,

Feciorului mare îi cer o povață.

 

Mai ieri am fost mică, ca el, un copil,

Precum o furnică treceam val subtil,

Iar azi frige talpa cărarea bătută

Și vântul ninsoarea din plete-mi sărută.

 

Și-atât de amar este dorul de mamă,

Și vechi amintiri se desfac ca o rană,

Când mâna grăbește să tulbure foi,

Copiii mei dulci, greu e dorul de voi.

22  august 2013       Maria Botnaru

Reclame
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.