VERSURI NOI: LA ORA DE SĂRUT

LA ORA DE SĂRUT

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Vrăjiți de-a  ploii  glas molatic,

Flămânzi de dulcele fior zănatic,

Înaripați de-aburinde vise cu mister,

Ne smulge-mbrățișarea  pân-dincolo de cer.

 

Și cerul generos răstoarnă ploaia în șuvoi,

Sub biciul stropilor, ne ține-ncătușați  în doi,

Suflări îngemănate,  ne-ascunde-azilul noapții

Și vremea e  abilă, uităm de frica morții.

 

Prin  tunet solitar  pornește cer-a  despica,

Cu fulgerul albastru începe nori a scutura,

C-o sete aprinde focul pe buze, cu nesaț,

Cu fiecare picătură  suntem mai înfocați.

 

 Și ca un roi, în vervă, cad picături senine,

Total răpuși de jocul  ploiței cristaline,

O stea înghite-a zilei tot stresul adunat,

 Ostatici, ne privim cu dor descătușat.

 

Spre care oră-a vieții, iubite, am ajuns?

Și ochii tăi, ca cerul, s-apleacă ca răspuns,

E umbra lor aproape, iar buzele – un scut…

Ce dulce cântă ploaia…  e ora de sărut… 

 30 iunie 2013     Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s