Anul fatidic – 1940, 28 iunie – ZIUA DOLIULUI NAȚIONAL
ÎN FAȚA ADEVĂRULUI ISTORIC
Cuprinde-mă cu brațele-amândouă,
Alungă indolența, să-nfruntăm destin,
Hai să lăsăm intactă prima rouă,
Să n-o atingă-a ochiului suspin.
Avem a răscoli subiectele majore,
Să stoarcem adevăr necunoscut,
Până se-nșiră clipe-n pline ore,
Să scotocim în ochii timpului trecut.
Avem de răsfoit mormane de istorii
Și să tivim cu adevăr oricare-aliniat,
La locul cuvenit să punem muritorii,
La loc distins – eroi, ce-au meritat.
Să scuturăm vâltoarea anilor fugari,
În ei a încăput atâta sânge și răbdare,
De ar fi fost martirii neamului toți cărturari,
N-ar fi ajuns hârtie-n țară pentru jale.
Mă apără, să-nvingem acest plâns,
Mi-e frică, dacă pruncul nu surâde-n vis
Și îmi îngheață sângele în luna lui cuptor,
De suferința Basarabiei, de-a se numi, român, popor.
Va fi o zi, când va veni și pentru noi o îndurare,
Vom nărui aceste maluri de răbdare,
Pe apa Prutului vor curge lacrimi de români,
Preafericiți, vom fi cu Țara și vom fi stăpâni.
Nu mai e mult, suntem la margine de chin,
Să înfruntăm și ultimul declin,
Nu ascultați nici trădător, nici laș și nici străin,
Dacă vom fi uniți, vom ști pe toți să-i biruim!
28 mai 2013 Maria Botnaru
