VERSURI NOI: ÎN FAȚA ADEVĂRULUI ISTORIC

Anul fatidic – 1940,  28 iunie – ZIUA DOLIULUI NAȚIONAL

ÎN FAȚA ADEVĂRULUI ISTORIC

 

Cuprinde-mă cu brațele-amândouă,

Alungă indolența, să-nfruntăm destin,

Hai să lăsăm intactă prima rouă,

Să n-o atingă-a ochiului suspin.

 

Avem a răscoli subiectele majore,

Să stoarcem adevăr  necunoscut,

Până se-nșiră clipe-n pline ore,

Să scotocim în ochii timpului trecut.

 

Avem de răsfoit mormane de istorii

Și să tivim cu adevăr oricare-aliniat,

La locul cuvenit să punem muritorii,

La loc distins – eroi, ce-au meritat.

 

Să scuturăm vâltoarea anilor fugari,

În ei a încăput atâta sânge și răbdare,

De ar fi fost martirii neamului toți cărturari,

N-ar fi ajuns hârtie-n țară pentru jale.

 

Mă apără, să-nvingem acest plâns,

Mi-e frică, dacă pruncul nu surâde-n vis

Și îmi îngheață sângele în luna lui cuptor,

De suferința Basarabiei,  de-a se numi, român, popor.

 

Va fi o zi, când va veni și pentru noi o îndurare,

Vom nărui aceste maluri de răbdare,

Pe apa Prutului vor curge lacrimi de români,

Preafericiți, vom fi cu Țara și vom fi stăpâni.

 

Nu mai e mult, suntem la margine de chin,

Să înfruntăm și ultimul declin,

Nu ascultați nici trădător, nici laș și nici străin,

Dacă vom fi uniți, vom ști pe toți să-i biruim!

 28 mai 2013            Maria Botnaru