DESTULĂ MOMEALĂ!
Degeaba ne zbatem cu spume la gură,
Coaceți în noi ură, pericol, uragan,
Degeaba vă cerem în toate măsură
Și frângem plămânii-n bucăți, ca pe-un ram.
Degeaba vă credem… cu vorbe de fală,
Promiteți minciuni, voalate-n spoială,
Ne-aprindeți scântei în ochi, a câta oară,
Ca să-nțelegem: iar a fost momeală.
Jeaba jurați că-i sângele de frate,
Ba și pe cei de-l poartă-i otrăviți,
Ne tot hrăniți cu o umilă libertate,
În care numai voi vă lăfăiți.
De unde creșteți voi atâtea milioane,
Când „și-a luat românul lumea-n cap”?
Cu vile prin străinătăți, cu proprii vame,
Ați sfârtecat sărmana vatră voi, mișei bogați!
Ați semănat pe lanuri boabele pustii
Și-au răsărit doar fire lungi, de sărăcii,
Sărman țăranul, l-ați privatizat,
La sapa cea de lemn l-ați returnat.
Din ce să crească azi elanul tineresc,
La ce mai speră cei de-mbătrânesc?
Și glia, și izvorul, și orice fir de pai –
Totu-i amanetat pentru al vostru rai.
Măi frate, s-a-umplut paharul cu venin,
Nu mai avem prezent, nici viitor senin,
Dacă răbdăm, ne paște marele declin,
Vor blestema copiii nefericit destin!
Ce pregătiți urmașilor, voi, soli de sărăcii și chin?
1 mai 2013 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 