VERSURI NOI: SPLENDOAREA VERII

SPLENDOAREA VERII

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Atâta freamăt naște codrul între foi,

Atâtea ploi răstoarnă norii în zăvoi,

Atâta miere fierbe pomul într-o pară

Și-un dor de infinit pleoapele doboară.

 

De-atâta vale dau pâraiele în clocot

Și-a asurzit fățarea de-al ciocârliei șopot,

Și vântul jucăuș zburlește-a ierbii pleată,

O păpădie-adoarme, pe-aripi de vis purtată.

 

A verii rapsodie se-ascunde într-o floare

Și farmecul orbește prin  jocuri de culoare,  

Ne rătăcim în verdele ce ochi ne-a potopit,

Cuprinși de-o lăcomie, parcă n-am mai trăit.

 

Zenitu-i de jăratic, prin soare-ncins ne coace,

E anotimpul care și pom, și om reface,

E o minune vara, îndem spre a  iubi,

Fără-a ei splendoare oare-aș putea doini?

 

19  iunie 2013     Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s