VERSURI NOI: VISE CRUDE

 VISE  CRUDE

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Pădurea  dă-n clocot  nuanțe de floare,

Iar timpul mi-a-ntins o aripă  de corb,

Aleg  din mormanul de clipe bizare

Un vis ce mă-nhață  în mrege să-l sorb.

 

Ca stoluri de păsări fug anii de-acasă,

Mi-e  talpa desculț  pe drumul  îngust,

O  hrincă de pâine-aburește sățoasă,

Iar vinul, cam tulbur, așteaptă să-l gust.

 

Mici  fructe mustoase, în iureș de ploaie,

Prăvale în gura-mi  bătrânul agud,

Sub streșina casei, din  lut și din paie,

O rândunea  zăludă cuib mic și-a crescut.

 

Un cer, saturat de albastră culoare,

Se zbate sub ochiul ce somn-a  urzit,

De- atâta lumină și-atâta splendoare,

Îmi vine să  jur că prin rai am plutit…

 

De ce iar pădurea  mă strigă cu floarea

Și-mi gudură talpa uitată  cărarea,

S-alerg  prin țărâna-i, căldura s-o simt?

Tresare  pleoapa…  acerbă-i schimbarea…

 

 De ce oare visele-s crude și-o  mint?

 

17 mai 2013       Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la VERSURI NOI: VISE CRUDE

  1. sourina zice:

    „Un cer, saturat de albastră culoare,

    Se zbate sub ochiul ce somn-a urzit,

    De- atâta lumină și-atâta splendoare,

    Îmi vine să jur că prin rai am plutit…” PERFECT! 🙂
    Ma bucur ca te-am gasit! 🙂

  2. Pingback: Review pe două săptămâni. | Graffiti-uri pe pereţii unei gări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s