VERSURI NOI: SOLIE DE DOR

  SOLIE  DE  DOR

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Prin liniștea nopții timpul gonește să plece,

Secunda se-naecă-n cafeaua uitată și rece,

M-ascund între fraze, trimise spre mine,

Prin iureșă ploaie – solie de dor de la tine.

 

Colind pod și munte cu ochi de-amintiri,

Îmi frig iar nesomnul cenuși răscolite,

Lungi clipe îmi leagă-ntr-un nod retrăiri,

Străpung bezna nopții iluzii bizare, pripite.

 

O lacrimă-mi joacă în geana ostenită,

Culeg alunecarea ei în palma trudită,

Îmi sprijin tâmpla, din nesomn înzăpezită,

De-aripa liniștii…  atât de mult râvnită.

 

Mă ține vestea-n must de dor înflăcărat,

Se încălzește pana de-al cuvintelor asalt

Și noaptea îmi deschide a visării poartă,

S-adoarmă ploaia de iubire

                                pe fila de hârtie însetată…

15 aprilie 2013        Maria Botnaru

Reclame
Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: SOLIE DE DOR

  1. Vasile zice:

    frumoase versuri !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.