N E D U M E R I R E
Ocolită de vise, hărțuită de nopți nedormite,
Obsedată de vers, mustrez timpul ca un milog,
Atacată de gânduri spontane și aiurite,
Mai întâmpin o zi ce îmi fură surâsul zălog.
Au trecut azi pe-alături, ca fantomele, veștile bune,
Asteroizii-mproașcă meteorii tâmpi peste lume,
Nu e nimenea apt să-mi alunge frici nechemate,
Numai crezul în cer smulge tremurul rece din spate.
Dumnezeule-tată, te induc necurații-n eroare,
Preventiv, ne dai lecții: ploi de pietre stelare?
Născocim doar rachete, idealuri de moarte,
Ne-apărăm de vii oameni, nu de stelele sparte.
Alcool, drog, desfrâu se vând liber, non-stop,
Alianțele mor, reîmpart iar bucata-nhățată,
Omul simplu nu cere dreptate, acceptă potop,
Într-o mlaștină-avidă vatra mi-e îngropată.
Și mă mir cum de azi ne reverși din lumină,
Ne arunci fărâma de pâine cu o vorbă senină,
Nu mai vrem bunătate, dă-ne minte să știm a alege,
Crește-nalt, dar cam sec, Pomul Țării-i arid…
Nu avem ce culege!
16 februarie 2013 Maria Botnaru
Apai pe vremea mea, tot ce se facea cu canapa eaa calti, sfoara, si saci de cartofi: vreme buna cred!
Au fost timpuri… astăzi trăim doar momente!
Momente fragmentate de noi anunturi de vanzari-cumparari, anunturi comenrciale solicitatii deasemenea…telefonul meu (personal) a devenit un debuseu, cu cooperatia firmei telefonice, la orice ora de zi si noapte! Cateodata ma simt ca si cum as trai pe o banca-n…Cismigiu, nu intr-o casa.
Dar inteleg gindul poetic in conectie cu lumea noua si imbunatatita 🙂
Mulțumesc mult!
Superb e totul , Maria!
Mulțumesc, scumpo!