DEPORTĂRILE STALINISTE DIN PĂRȚILE TIGHINEI

DEPORTĂRILE STALINISTE DIN PĂRȚILE TIGHINEI (DOCUMENTE)

 Imensitatea iubirii cu Maria BotnaruDupă a treia ocupaţie rusească (1944), prima fiind în 1812, iar a doua în 1940, autorităţile sovietice au organizat şi deportat în Siberia, regiunea Altai mii şi mii de familii din Basarabia. În casele celor deportaţi erau aduși  tot felul de”specialişti sovietici”, în majoritatea cazurilor beţivi, depravaţi, deloc sau cu puţină carte, dar obraznici şi cu tupeu de “eliberatori”. (Vezi: Alexandru Moraru “Cadrele bolşevicilor” publicat în gazeta” Flux” sau Blogul Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru/http://www.mazarini.wordpress.com/). În rândul acestora erau ucraineni, ruşi, evrei, bieloruşi, etc.; iar scopul aducerii acestor”cadre” era de a schimba raportul de forţe pe teritoriul Basarabiei în favoarea veneticilor-ocupanţi. Cu cât mai pestriţă arăta harta componenţei naţionale a Basarabiei, cu atat mai uşor era de manipulat şi de ţinut în frâu poporul românesc din Basarabia.

Ecoul acestor evenimente ne mai stresează și astăzi. Aduc la cunoștința D-stră unele documente de arhivă ca mărturii grăitoare ale fărădelegilor sovietice.

                                                                  Maria Botnaru                                                                                                                                                  

D.I

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme

a RSSM pe dosarul lui Macarciuc

Agafia Erofeevna

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 9 mai 1954 a fost condamnată pe art. 2 al Decretului din 04.06.1947 „Privind răspunderea penală pentru delapidarea avutului public şi de stat” şi art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea întregii averi,

MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA, anul naşterii 1907, originară din satul Troiţcoie,  raionul Bender (Tighina-n.a.), RSSM, rusoaică, fără de partid, din muncitori, puţin  ştiutoare de carte, căsătorită, fără antecedente penale, pînă la arestare lucra ca spălătoreasă în unitatea militară nr. 7481.

MACARCIUC  a fost condamnată pentru faptul, că lucrînd în unitatea militară nr. 7481 din oraşul Chişinău  în calitate de spălătoreasă, a sustras lenjerie, din dotarea acestei unităţi militare.

Astfel, din toamna anului 1949 pînă în martie 1953 a furat: 9 cearşafuri, 9 perechi de izmene, 6 cămăşi, 12 prosoape, două şorţuri pentru bucătar şi alte lucruri în sumă totală de circa 1000 ruble.

Toate lucrurile sustrase au fost depistate în locuinţa lui MACARCIUC, confiscate de organele de anchetă şi reîntoarse unităţii militare.

Pe lîngă aceasta, MACARCIUC, în anul 1953, în anturajul său, făcea agitaţie antisovietică, clevetea condiţiile de trai în URSS, lăuda viaţa din timpul stăpînirii României burgheze, iar în martie 1953, în zilele de doliu în legătura cu decesul unuia din conducătorii partidului şi Statului sovietic, a admis în adresa acestuia un atac contrarevoluţionar, se bucura de decesul lui.

Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: ZIGA A.D., TODERAŞCU L.G., CERNAT N.S., PRIJILEVSCAIA T.I. şi alţii, precum şi mărturia parţială a inculpatei MACARCIUC (p.d. 85-89).

Astfel, urmează de recunoscut, că MACARCIUC a fost trasă la răspundere penală şi condamnată de judecată pentru delapidarea averii statului şi declaraţiile sale antisovietice corect.

Totodată, avînd în vedere, că MACARCIUC provine din muncitori, este muncitoare, este puţin ştiutoare de carte, că declaraţiile ei antisovietice nu au dus la careva urmări grave, precum şi faptul, că toate lucrurile sustrase au fost restituite unităţii militare, consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 9 mai 1953 referitor la MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.

În rest sentinţa  nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

D.II

“APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

VICE-MINISTRU AL AFACERILOR                       PROCURORUL RSS  MOLDOVENEŞTI
INTERNE  AL RSS MOLDOVENEŞTI

GENERALUL-MAIOR                                 CONSILIERUL JUDICIAR  DE STAT

(KULIK)                                                                       (KAZANIR)

17 iunie 1954                                                     21 iunie  1954

Î N C H E I E R E

11 iunie 1954                                                          or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al Serviciului Special 1 al MAI al RSSM, maiorul CERNEAVSCHII, examinînd duplicatul dosarului nr. 9892 privind deportarea lui

BRAILOVSCAIA Irina Dmitrievna, anul naşterii 1891, originară din oraşul Bender, fostă locuitoare a satului Gîsca, raionul Bender, RSSM, rusoaică, fără de partid, ştiutoare de carte, cetăţeană a URSS, în prezent locuieşte în raionul Baikal, regiunea Tiumeni,

A M  S T A B I L I T :

Din Direcţia MAI din regiunea Tiumnei a parvenit cererea deportatei BRAILOVSCAIA I.D., în care ea roagă să fie eliberată din deportare în legătură cu vîrsta înaintată şi inaptitudinea de muncă, şi să i se permită să plece în RSSM la sora sa KRAVCENKO Ksenia Dmitrievna, care acceptă s-o întreţină (p.d. 5, 10-11).

Din materialele duplicatului dosarului se vede, că BRAILOVSCAIA, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă Ministrul securităţii de stat al URSS din 22 octombrie 1949, a fost deportată ca membru al familiei unui colaboraţionist în regiunea Tiumeni la supravegherea organelor MAI.

Soţul ei – BRAILOVSCHII Andrei Safonovici, anul naşterii 1890, şi fiul BRAILOVSCHII Grigorii Andreevici, anul naşterii 1919, locuind pe teritoriul temporar ocupat al RSSM în anul 1941 în satul Gîsca, au stabilit legături cu organele de reprimare române, sistematic în casa lor primeau jandarmi români, cu care serveau băuturi alcoolice, în rezultat BRAILOVSCHII A.S., care provine din culaci, în anul 1942 a denunţat jandarmilor români pe activistul sovietic SAFRONOV Ivan, care a fost arestat, iar apoi condamnat la detenţie. Fiul lui – BRAILOVSCHII G.A. în anul 1943 a denunţat jandarmilor români pe activiştii sovietici BAKUMENKO şi MAKARENKO, care ulterir de mai multe ori au fost arestaţi şi bătuţi.

În baza celor expuse tatăl şi fiul BRAILOVSCHII, la 24 august 1945, au fost condamnaţi de Tribunalui militar al NKVD al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi fiecare (p.d.1, 2).

Din materialele duplicatului dosarului, de asemenea, se vede, că BRAILOVSCAIA nu este la evidenţa Direcţiei MAI din regiunea Tiumeni şi Direcţia MAI nu este împotriva eliberării ei (p.d. 3).

Avînd în vedere din materialele pe dosar, că BRAILOVSCAIA a fost deportată corect, precum şi faptul, că din motive de sănătate nu poate de loc să lucreze şi că este luată la întreţinere de sora ei KRAVCENKO Axinia Dmitrievna, care locuieşte în satul Chiţcanii Noi, raionul Bender, RSSM.

C O N S I D E R :

A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui  BRAILOVSCAIA Irina Dmitrievna şi a-i permite să plece în satul Chiţcanii Noi, raionul Bender, RSSM, la întreţinerea surorii sale KRAVCENKO Axinia Dmitrievna.

Împuternicitul executiv superior

al MAI al RSSM – maiorul                                    (CERNEAVSKII)

De acord:

Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1

Al MAI al RSSM – locotenentul superior              (GAVREV)

Şeful Serviciului 1

al MAI al RSSM

locotenent-colonelul                                                    (BATIŞCEV)

D.III

“APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

MINISTRU ADJUNCT AL                                 PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
AFACERILOR INTERNE  AL RSSM

LOCOTENENT – COLONELUL                         CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

(BALAN)                                                                       (KAZANIR)

10 septembrie 1954                                                septembrie  1954

Î N C H E I E R E

10 septembrie 1954                                                          or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv superior al Serviciului special 1 al MAI al RSSM –  maiorul Cerneavskii, examinînd dosarul nr. 1547 privind deportarea lui Andronatii Maria Varnavovna, anul naşterii 1931, originară şi fostă locuitoare a satului Chiţcani, raionul Bender, RSSM, moldoveană, domiciliată în satul Alga, regiunea Aktiubinsk, şi cererea acesteia,

A M  S T A B I L I T :

Deportata Andronatii M.V. a făcut demers privind eliberarea ei din deportare. Din cererea ei, remisă în adresa Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, se constată, că la locul deportării ea se află singură, pe cănd părinţii ei, din vina cărora ea a fost deportată, după ispăşirea pedepsei, locuiesc pe teritoriul Moldovei.

Din materialele dosarului se constată, că Andronatii, în iunie 1941, ca fiică de culac şi trădător, a fost deportată în regiunea Aktiubinsk, de unde în 1949 a evadat şi după evadare locuia în RSSM.

La Şedinţa specială pe lîngă MAI al URSS din 10 iunie 1949 (procesul-verbal nr. 28), pentru evadare din locul deportării, ea a fost condamnată la 3 ani de LCM, cu întoarcerea ulterioară la locul deportării.

Referitor la justeţea deportării lui Andronatii Maria în ianuarie 1954 s-a efectuat un control suplimentar, în urma căruia s-a stabilit, că tatăl ei – Andronatii Varnav Nicolaevici, în anii treizeci, ilegal, a trecut frontiera din URSS în România şi s-a stabilit cu traiul în satul Copanca, judeţul Bender, iar apoi în satul Chiţcani din acelaşi judeţ, unde s-a aflat pînă la instaurarea puterii sovietice.

Locuind în satele Copanca şi Chiţcani, a primit de la autorităţile române 1,5 ha de livadă şi vie.

Toate aceste date se confirmă prin depoziţiile martorilor Curcan M.I., Juracovskii I.D., Urbanovici M.A., Ignatenco I.P., Ţurcan P.N. şi parţial de Andronatii Varnav Nicolaevici, precum şi documentele oficiale ale sovietelor săteşti Copanca şi Chiţcani, RSSM.

Din materialele pe dosar reiese, că Andronatii Maria Varnavovna a fost deportată întemeiat.

Totodată, avînd în vedere, că părinţii ei, care au săvîrşit în trecut infracţiunea împotriva puterii sovietice, locuiesc în RSSM şi sunt antrenaţi în munca obştească, pe cînd ea  la locul deportării se află singură, fără rude, se caracterizează pozitiv,

C O N S I D E R :

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne  şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Andronatii Maria Varnavovna …

D.IV

SECRET

PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S

(în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme

a RSSM pe dosarul lui Samsonov

Boris Chirilovici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 mai  1951 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,

SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI, anul naşterii 1915, originar din oraşul Bender,  RSSM, rus, cetăţean al URSS, din muncitori, fără de partid, ştiutor de carte,  din 1944 pînă în 1945 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, participant al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a fost rănit uşor, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”. Pînă la arestare lucra ca fochist la fabrica de conserve din Bender.

SAMSONOV  a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său,  făcea agitaţie antisovietică, clevetea Puterea sovietică şi orînduiala colhoznică, făcea declaraţii provocatoare cu caracter defetist, descredita conducătorii partidului şi guvernului.

Vinovăţia lui SAMSONOV a fost confirmată în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor: COLOMÎCENCO I.M., ŢURCAN F.V., GAVRILOVA V.N., VOLONTIR M.S., REAZANOVA M.S. şi FEDORENCO V.S. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 185-186), precum şi mărturia inculpatului SAMSONOV (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 184-185).

Astfel, urmează de recunoscut, că SAMSONOV  a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate  antisovietică corect.

Totodată, avînd în vedere, că SAMSONOV provine din muncitori, este muncitor, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei a luptat pe front împotriva cotropitorilor germano-fascişti, a fost rănit, este decorat cu o medalie guvernamentală, precum şi faptul, că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave,  consider sentinţa stabilită  prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 mai 1954 referitor la SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” – a-l pune  în libertate.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în TIGHINA IN ISTORIE ŞI ARTE și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s