VERSURI NOI; SETE DE ÎNȚELEPCIUNEA TA

SETE DE ÎNȚELEPCIUNEA TA

 Imensitatea iubirii cu Maria Botnaru

Răsună vocea ta într-un acord de piano,

Nemăgulită, lentă, austeră-i nota do,

Mai moare o frază în finală inspirare,

Răsuflă liniștea… o întrebare avară

a-ncremenit în aer ca fumul de țigară.

 

Ascult, învăț și iar ascult…

Și ochiul fix nici nu clipește, e în exaltare,

Și buzele-nsetează după-al tău sărut,

Atât de lacomă-i a vorbelor chemare,

Mă ține în păiangen de mută ascultare.

             

Strecor, tăioase, ale zilelor dileme

Ce au străpuns în inimă cu ascuțite stele,

Mi-apasă creierul o ceață din probleme,

Cam colțuroase gânduri și neîmpliniri rebele,

Dar nu tresar, ești lângă mine tu… ruină e în ele.

 

E vorba ta ca lacrima din limpede izvor,

Îmi sting o arșiță ce măcina al gândului răzor

Și cu o sete-avană, ce nu e saturată niciodată,

Sorb iar înțelepciunea ta, o-nghit ca la înec…

          și nu am saț,  sunt mult mai însetată…

29 martie 2013      Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI; SETE DE ÎNȚELEPCIUNEA TA

  1. Mala zice:

    „Ascult, invat si iar ascult”… e bunul simt al celui superior spiritual!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s