VERSURI NOI: LÂNGĂ TINE

LÂNGĂ  TINE

 Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru

Cu mâini de Michelangelo ai dăltuit cu spor

În lutul alb, să-mi storci în chip un crud fior,

Cu dibăcie, ai cioplit tot ce înlănțui al meu picior

Și din nesaț mi-ai strecurat în suflet munți de dor.

  

Pe cerul ochilor ai spart din cristalin izvor,

Cu gama verdelui ai împânzit adâncă oaza lor,

Al pieptului contur l-ai vualat cu aburul de nor,

Iar buzele-ai spoit cu setea nopților de dor.

 

Mi-ai despicat suflarea-n șoaptă, să iubesc,

Ca o vioară m-ai lipit de umăr să însuflețesc,

Atât de viu curgea prin mine pulsul adunat

Și inima, vulcan căscat, fierbea ecoul repetat.

 

M-ai fulgerat ca pe-un copac să te doresc,

Au clocotit speranțele în piept să le trezesc

Și m-am născut a doua oară… Vlăguite,

țipau în mine visele, de tine răscolite.

 

Împovărată de atâta prospețime și culoare,

Sorb lacomă din veșnicie a dragostei chemare

Și te iubesc! Atâta patimă de tine stăpânesc!

Ca primăvara-n mâna ta, înmuguresc

                                     și cântec nou rodesc…

21 martie 2013   Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.