POEM: DOAMNA-LEGENDĂ ELENA CUZA

DOAMNA-LEGENDĂ ELENA CUZA

Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru

„Am învățat că eroi sunt cei ce fac ce trebuie,

  când trebuie,  indiferent de consecințe.”

                                                               Elena Cuza

Troienește istoria iarăși nor peste mine,

Ca un rob mă supun, ea în mreje mă ține,

Mi-a fost scrisă pe roșii drapele, străine,

Strivind adevărul, fluturau cu minciuna

                                                              spre mine.

 

Gârbovită de fals, prea a fost osândită,

Dar sunt mândră că azi o avem dezrobită.

Răscolesc ca un orb în ogor strămoșesc

Și rămân fascinată de-un erou românesc.

 

Rădăcina aleasă de românii de vază vorbește,

A ta urmă de om, despre-a ta măreție, șoptește.

Nu a fost o-ntâmplare să fii demnă de-un om,

Hărăzitu-ți-a soarta drept soț pe-al Țării Domn.

 

Și distinsă, și înțeleaptă ai ajuns lângă El

Nu doar soață și mamă, ci o Doamnă cu zel,

Sentimentul obârșiei nu doar l-ai venerat,

Ai trăit pentru neam, viața i-ai închinat.

 

Pentru El, pentru Țară aveai gânduri curate,

Dezrobit-ai femeia prin faimoasele-ți fapte,

Ai pornit un izvor de izbânzi, de minuni neuitate,

Locul Doamnei-ai urcat sus, în vârf de cetate.

 

Mult modestă, cu disprețul de fast,

Cu blândețea țărânei și cu sufletul vast,

Erai mamă copiilor fără case și nume, „găsiți”,

Sprigineai mănăstiri cu ai tăi umeri neobosiți.

 

Generoasă, plângeai prin azil cu bătrânii,

Caritatea ta, dăruirea a uimit și străinii,

Te durea deznădejdea, dizabilitate-alinai,

Muguri tineri, de artă, nu striveai, cultivai.

 

Și țăranul trudit, cu povară și grijă de glie,

Ridicatu-l-ai tu de reforme agrare să știe,

Ai iubit sărăcimea, fără-averi și onor boieresc,

Devenit-ai legendă pentru neam românesc.

 

Nimeni n-a depășit,  mare fost-a jertfirea,

Nici o falnică doamnă, nici regina Maria,

A rămas să doinească pentru noi vorba ta:

„Fără drag, dăruire, nu ești demnă de țara ta.”

 

Un simbol de noblețe al chipului românesc,

O soție, o mamă, o femeie cu darul ceresc,

Fostă Doamnă de Țară, ca un far luminos,

Ai murit împăcată de-al tău rost omănos.

 

Bătrânețea a-ncăput între lacrimi amare,

Lângă omul cel simplu ars-ai ca lumânare,

Te plângea-ntreg poporul și ogorul mănos:

„Doamna Cuza Elena a ajuns la Hristos!”

 

***

Vreu să știe și pomul ram să crească ca tine,

Și femeia să-nvețe sacrificiu de-aleasă soție,

Chem românul de azi exemplu de viață să vadă:

Semănai bunătate și iubirea de neam era roadă.

 

Dacă-ar fi să învii azi măcar pe o clipă,

Ai simți falsitatea ce pe tron e vlădică,

Nici tu domni, nici tu demni, nici iubire de țară,

E batjocură-n toate, a ajuns biata Țară de-ocară.

 

Azi copiii-s povară, părăsiți sunt de mame,

Iar bătrânii – osândiți prin tortură de foame,

Am uitat bunătatea, egoizmul – stăpân și pe stele.

Nici un Domn de nădejde, nici o Doamnă distinsă

                                                                           …niște belele!

 

Lașitate, trădare, sărăcie și Țara mea geme,

Nici faimoase Marii, nici modeste Elene…

Unde sunt toți eroii ce au pus temeliile-n țară,

Ca să spulbere-naibii astă pleavă bizară!

 

Ca la teatru se schimbă numai decorul,

E prea lacom și prea minciunos azi „actorul”.

Vor mai fi Domnitori înțelepți să ne poarte onorul?

Pe această moșie de Țară va mai fi auzit și poporul?

 30 ianuarie 2013  Maria Botnaru 

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.