VERSURI NOI: REGĂSIRE

 R E G Ă S I R E

IMENSITATEA  IUBIRII  CU  MARIA  BOTNARU

Când îndoieli cărarea somnului doboară,

Când plouă neașteptată lacrima amară,

Când perna mă frige și plapuma-i din fum,

Iubirea ta mă scoate din valul nebun.

 

De mă stresează grijile, sunt pom rămuros,

Tresar de-un răsărit cu glasul somnoros,

Te faci scoarța mea, pe ramuri dantelă,

Crescută, intactă și atât de fidelă.

 

Când viața mă-ncearcă ca pe bobul de grâu,

Te scurgi ca o ploaie-n bulbuci și în spume,

Străbat nu doar lutul, pustiul încins ca un frâu

Și-n rodul meu copt renasc pentru lume.

 

Dacă răzbesc ca munții de muguri în floare

Sau, nălucită, gonesc prin ninsorile nopții polare,

M-ascunzi-n albastrimi mătăsoase, stelare,

Fără seninul lor îngheț de falsul clipelor fugare.

 

De parcă aș fi în mâna ta o amforă de lut,

Ce-ai modelat cu sufletul și darul neîntrecut

Și-ai revărsat în ea doar har și dor de armonie…

Atât de fericită sunt în dulcea ta robie!

5 februarie 2013   Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s