VERSURI NOI: VÂNZĂTOAREA DE VISE

VÂNZĂTOAREA  DE  VISE

Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru

Eu nu-mi vând gândurile

Și nici speranțele nu risipesc,

Eu am ceva mai scump:  visările,

Dar nici pe ele bani n-agonisesc,

 

Le-nmănunchez în scoarță de hârtie,

Coapte, ca florile de câmp, le dăruiesc,

 Le scutur pe la porțile de suflet

Și din semințele-ncolțite mă hrănesc.

 

Eu nu beau vin, slăvit c-ar fi divin,

Mereu sunt beată de ochii cerului senin,

Prind bobi din roua dimineților de vară

Și îi topesc-n aroma viilor ce-o am povară.

 

Ce am mai sfânt, la ce mă-nchin?

Mă răscolește zborul păsării, de este lin,

De roadă se apleacă gândul pân se face plin

Și visele, ca fluturii în roiuri, se-neacă în sublim.

 

Ca vânător de vise trec  pe-a ta cărare,

Ochesc în toiul nopții o clipă de visare

Și-o vând orfanului cu lacrima sărată, 

Iar zâmbetul de prunc este  moneda câștigată.

29 ianuarie 2013        Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: VÂNZĂTOAREA DE VISE

  1. liviuchrisavram zice:

    minunat .. cine a ajuns la trairea asta in vers descrisa a ajuns dincolo si sa intors . felicitarile mele 🙂 !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.