VERSURI NOI: ÎN MIEZ DE IARNĂ

 ÎN MIEZ  DE IARNĂ

  IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Cad fulgii…  se rănesc de a mea frunte,

O clipă subjugă gândirea cu dansul sublim

Și, obsedați de minune, pașii vor să înfrunte

Cărări ce dispar din vedere sub albul deplin.

 

Pășim curioși peste neaua ce înghite ecoul,

Un glas scârțâit ne-nsoțește, dictează tangoul,

Cad fulgii în straturi, haotic, aleea-i căruntă,

În lava turbată, de alb cerul vrea să ne-ascundă.

 

Și ca o năpastă se scurge al iernii mister,

Obrajii ne ard, ciupiți de vâltoarea din ger,

Cu fruntea plecată, cu pași cântăriți

Suntem în capcanele iernii, total cuceriți.

 

Și eu mă supun, să nu le stric jocul,

În jurul meu, rece, se-nalță un soclu,

Mă fac monument, toată ninsă și albă,

Cu ochii lucind, sunt un om de zăpadă.

 

Doar mâna ta caldă îmi curmă impasul,

Rup zidul de fulgi și zoresc iarăși pasul,

Se zbuciumă răii și-n grabă dau nadă,

Se culcă pe umeri în munți de zăpadă.

 

Dar nici că ne pasă, pășim ca-ntr-un vis,

Ne cheamă ispita, în sobă e focul încins

Și-nfrângem capcane din fulgii smintiți,

Doi munți de zăpadă… cu ochi fericiți.

25 ianuarie 2013   Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: ÎN MIEZ DE IARNĂ

  1. Eda zice:

    Ohh…. superba poezia aceasta ! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.