DIN DRAG DE VOI
Copiii mei, și eu am fost ca voi,
Flămândă de gânduri senine,
De taina dorului – ademenită
Și de idei mărețe – absorbită.
Nu spun că viața e numai plăcere,
Dar e un dar din cer, ca o avere,
Prin bucurii și prin tristeți de rătăcim,
Ne trece ea, să înțelegem că iubim.
Pe neașteptate vine-un val de-osândă,
Dar orice piedică-i-un prag de caritate,
Dacă îl treci și-o-mparți ca pe-o colindă,
Lumină crești nu în vorbe, ci în fapte.
Pentru a sfida, capricios, destinul,
Să învațați a vă-nălța peste iertare
Și de gustați din plin, amar, pelinul,
Nu îndurați, să ocoliți așa cărare.
Modesti, sămânța păcii s-o aveți în glume,
Luceafăr să vă fie visele aprinse,
Perseverenți, s-atingeți înălțimi de culme
Și veți culege roade mari, distinse.
Eu, de la viață, am cerut mult soare,
Pentru a crește trei vlăstari de soi,
Și-o zi ceațoasă mi-o faceți sărbătoare,
Voi îmi trimiteți soarele și-n zi cu ploi.
Nici că mă satur azi, de valul ce mă duce,
Prin ocean de griji ca pasărea vâslesc,
Cu atâta ușurință, eu port a vieții cruce,
A vă iubi pe voi, mi-e crezul părintesc!
Gust mare fericire, dacă împart ca pită
Fărâmă de iubire și-o vorbă ticluită,
Mi-e sufletul fântână, izvoare-n el palpită,
Și-n orice dimineață aștept să fiu sorbită.
7 ianuarie 2013 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 