VERSURI NOI: GÂNDURI SENINE

GÂNDURI SENINE

 IMENSITATEA  IUBIRII  CU MARIA  BOTNARU

O seară m-apasă în grea rătăcire,

Icoană îmi fac din marea iubire,

Fiorul plăcerii mai doarme-n sublim,

Tu, cerule, umple-mi gândul senin.

 

O mare de gânduri rebele m-apasă,

Și luna, cu-argintu-i pe gene, se lasă,

Și fuge prin minte vâltoarea vieții,

Duc pasul de gând pe calea dreptății.

 

Alung, rătăcită, o cumpăn-a sorții,

Chem zorii să spargă-ntunericul nopții,

Să-mi scurgă în ochiul meu ca o sete,

Curajul ierbii, înecat într-un verde.

 

Și rară, o rară lumină, curată,

Pe fruntea-mi de vis se deșteaptă,

Pe câmpul de zâmbet începe o ploaie,

Pe buze, din macul în floare – văpaie.

 

Mă chinuie ziua de mâine, mă ferecă vânturi,

Aproape e cerul, încolțește idea în rânduri

Și curge lumina… cald, cerne cuvântul:

„ E veșnic Pământul!”,  rodește seninul în gânduri…

 20 iunie 2012  Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.