VERSURI NOI: ARIPĂ DE ÎNGER

ARIPĂ DE ÎNGER

Ca pe o hrincă din albă, rumenită pâine,

M-ai alipit cu miezul de dulcele din buze,

Ca pe o nouă zi mă legi mereu de-un mâine,

Din emisfera viselor, răpus-ai nopți ursuze.

 

Ca pe un lan de spice, m-ai sevuit din tine

Și rodul lor, mănos, s-a revărsat în mine.

Al meu vulcan încins l-ai tulburat în vene

Și a erupt în magmă de suflet prin poeme.

 

Simt cum se naște steaua din măreții de boltă,

Simt cum zvâcnește sunet de nai într-o cohortă,

Simt cum se-adună colțul de iarbă într-un bob

Și cum tresare roua, pe-o floare, strop cu strop.

 

Nu împiedică ninsorile siberiene al meu mers,

Nici un sfârșit de lume n-ar stinge glas de vers,

Nici toți dușmanii lumii, ce mușcă din pământ,

Ești aripa de înger, sub ea m-ascund și cânt…

15 decembrie 2012      Maria Botnaru

Publicitate