HULUBI CU OCHII DE PIPER
Descântă-n palme maica firul de făină,
De parcă l-ar însufleți de saț să țină
Și îl stropește des cu agheazma luncii,
De parcă ar sfinți cu ea frumoșii, pruncii.
Veghează maica aluatul din covată,
Ușor, pe margini îl adună, să nu cadă,
Îl tot frământă cu blândețe și sudoare,
Și-l învelește, ca pe-un prunc,
să nu știe răcoare.
Și tot aleargă ba-n cămară, ba afară,
E mare taină să coci pâinea pe la țară,
Cu șoapte neauzite îmblânzește focul,
La rumenitul pâinii are un rost norocul.
Și împletește hulubași cu ochii negri, de piper,
Și ca un mic pitic mă fac al lor străjer,
Și-aștept să zboare de pe masă către cer,
Dar mai aproape-i foamea, înfulec din mister…
În fapt de seară stau iar cu amintirile în poală
Și scârțâie un prag, și pâlpâie o lampă în cămară,
Păstrează hornul chipul mamei cam stingher…
Mă roade, mamă, dorul de hulubi cu ochii de piper…
25 noiembrie2012 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
frumos scris. doresc sa va trimit ceva care sa va bucure azi-maine sufletul, pe e-mail. acum, fie avand adresa mea imi trimiteti dvs un email, fie comentati la mine pe blog un articol si vad unde sa va trimit.
o zi buna pe mai departe va doresc si reunire spirituala ca tot vine 1 decembrie!
numai bine!
Mulțumesc mult!