VERSURI NOI: AUTUMNALĂ

AUTUMNALĂ

                                      

Cu pălmuiri de frunze, cu-mbrățișări de zori,

Cu mângâieri de brume, cu lânceziri de  ploi,

Cu țipăt disperat de ciori prin aplecații nori

Te duci și-mi lași doar pomii cu ramurile goi.

 

Și speli din ochiul meu culori ce-au fascinat,

Te rupi din al meu suflet ce atât ai exaltat

Și-n frigul ce se naște cu dinți tăioși, de ger,

Ștergi urmele de păsări pe căile din cer.

 

Și vor goni vântoaicele rebele-n  dimineață,

Va scârțâi iar cumpăna sub țurțurii de gheață,

Vor coborâ  doar seri cu ochii orbi, de ceață,

Vifornițe,  cu urlete de lupi flămânzi,  

                       Vor potoli pornirea-mi  îndrăzneață…

 

Și o scrisoare de adio îmi vei lăsa-n bătrân arțar,

Și iarna, ca stăpâna, va redeschide-al vieții calendar…

Fideli prieteni rămân doar  focul și-o cuminte pană,

Și visele orfane,  ce pe-al meu creier sapă-adânc de rană.

 17 noiembrie 2012  Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la VERSURI NOI: AUTUMNALĂ

  1. ionutbill zice:

    Și o scrisoare de adio îmi vei lăsa-n bătrân arțar,

    Și iarna, ca stăpâna, va redeschide-al vieții calendar…
    Niceee

  2. Allure zice:

    Dincolo de frig și goluri, de ceață și urlete…foarte frumos, Maria 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s