VERSURI NOI: ECOUL UNEI ZILE

ECOUL UNEI  ZILE

Strecor prin sita vremii miez de vorbă,

Ce a curs ca apa vie din izvorul tău,

Ca grâul de sămânță se preface-n holdă

Și freamătă-n belșug ce are spicul greu.

 

Râspântie de vise, răscruce de pornire,

Speranță și-ndoială, dorință și-mplinire,

Frâmânt de suflet, lacrimă de fericire,

Un râu, lipsit de maluri, e pasul astei zile.

 

Cu val înalt s-a răzvrătit în dimineață,

Un soare-aprins m-a dogorât pe la amiază,

Cu șoapte dulci mă învelește-n asfințit

Și visul amețește cu pasul împlinit.

 

Domol port cugetul prin ape, nesecat,

Vârtejul lor îmi face crezul împăcat

Și o lumină naște-n suflet al tău nume,

O zi cu dor de tine e veșnicia din minune.

 

7 octombrie  2012    Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s