Z B U C I U M
Și plouă-n suflet o melancolie, cât un univers…
Se umple cuibul golului cu spuma unui vers,
Cern picăturile de ploaie și mă ademenesc
În seara ce-a-nghițit un gingaș… te iubesc.
Și amintirile roiesc nori albi, de euforie,
Și trandafirul somnoros e vie mărturie…
Chiar dacă ploaia bate-n geam cu a ei răcoare,
În suflețelul meu se zbuciumă o sărbătoare.
29 septembrie 2012 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
poate ca nu intamplator baietii astia si-au ales special numele trupei!
cat despre ce zis-ai tu in poem, la fix se completeaza palimpsestic parca melodiei trupei ajunsa la o toamna a recoltelor artistice si individuale ale membrilor trupei.
duminica frumoasa! 🙂
O duminică minunată! Mersi mult!