VERSURI NOI: PALETA TOAMNEI

PALETA  TOAMNEI

Pictează toamna frunzele-încrustate,

Le înșiră pe alee-n evantaie colorate

Și pasul meu, grăbit, le spulberă în joc,

Când mă ating de roșul ars, răpit din foc.

 

Un verde obosit pe ram a încremenit,

E o chemare cerului să fiu adăpostit,

De mă va răstigni a zilei, iute alergare,

S-aștearnă peste creștet calmă înserare.

 

De galben nor, mă troienește gândul,

Ierup în cânt, cu ochiul măsurâdu-l,

Și clipa mă răpune cu rănile din floare,

Le nuanțează toamna recviem de alinare.

 

Se-neacă pensula-n nuanțe răsuflate,

Un arămiu ca amintirile demult uitate

Și pătulește iarba în argintiu cărunt,

De parcă-ar face-un rece cuib, de așternut.

 

Și suflă vântul prin răstoace, o grăbește:

„Iubită toamnă,  albul iernii îți lipsește!”

Și seacă din nuanțe…  paleta-i strecurată…

Își încrustează toamna visele pe frunza colorată.

 24 septembrie 2012  Maria Botnaru

Publicitate