E GÂNDUL IAR LA TINE
Se zbat în preajmă roiuri de cugetări senine,
Dar sufletul se scurge la gândul despre tine,
Ce-acoperă cu aripa-i și adânc, și înălțime,
Și nu lasă nici loc, nici aier pentru mâine.
Și bat în geamuri zorii ce răscolesc pustiul,
Troiene de amintiri se-aștern la prag de zi,
Dar ferecat țin geamul și ușa ține frâul,
Un lacăt de speranță și-a pus, pân vei veni.
Mă strigă soarele cu jocul să-mi dezmierde
Privirea ce se-îneacă-n culori și cere vers,
Și mă îmbie-n dans plopul cu frunza verde,
Și alerg de dimineață cu tine-n univers.
Nu știu când vei veni, nu știu de vei rămâne,
Plutesc ușor prin crângul din paradis cu tine,
Trăiesc ca fluturul ce vine pentru o zi pe lume,
Și voi să gust sfârșitul, pe buze, cu al tău nume.
18 septembrie 2012 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
tinele in sine e cheia spre izbanda, da!
weekend frumos, teacher! 🙂
Mulțumesc mult pentru vizită și sfat! Așa voi face!
Foarte frumos poemul, doamna Maria. Va multumesc mult.
Si dumneavoastra aveti un suflet cald si sensibil.
Fiti binecuvantata ! Noapte senina va doresc, cu mult drag! 🙂