VERSURI NOI: CĂTUȘELE MUZEI

     CĂTUȘELE  MUZEI

Se nasc din neant clipele-nălțării,

Mă rup de tristeți și din solul răbdării,

Cu pașii atenți vine umbra-nserării,

O pânză se-ntinde cu valul plăcerii.

 

Și un codru de liniște-mi vine în casă,

Hârțoage și cărți sunt bucate pe masă,

O lampă fierbinte îmi susține vederea,

Pitită-n unghere, m-admiră tăcerea.

 

Troiene de vise îmi spulberă-n creier,

Cu lacrima verii îmi cântă un greier

Si foșnetul ierbii adoarme în șoapte,

Colindă de toamnă plutește în noapte.

 

În roiuri cuvintele curg pe hârtie,

Le-nșiră-a mea mână cu o vie-agonie,

Gust iar fericirea-n cuvânt tăinuită,

Sunt iar prizonieră, de muza vrăjită.

 

Îmi curmă și foame, și sete, și dor,

Pe aripa ei sfântă mă poartă în zbor

Și dacă o suflare mi-ar bate la ușă,

Nu cred să dezbrac a ei dulce cătușă…

 31 august 2012  Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.