ZI DE PACE
Zilele, ca apa unui râu, viața îmi irosesc,
Grijile, pulsul incandescent, mi-l potolesc,
O bună dimineață mă grăbește
Și neîncrederea mă harțuiește.
E vară, clocotește seva în lăstarul verde,
Pasiv e ochiul, setea de vers se pierde,
Încremenește glasul, ecoul lui se stinge
Și o melancolie cu ghearele mă-înfinge.
Ca pomul ce fără ploaie nu rezistă,
Ca frunza ce freamătă o doină tristă,
Fără-al tău umăr e tăcerea abundentă,
Fără lumina ta și așteptarea e stridentă.
Sunt spicul ce fără un soare nu rodește,
Cu ceața dimineții în muguri se trudește,
Fără un foc pâinea în vatră se cruzește,
Fără un zbor doar râma se târăște.
Ce poate fi mai dulce decât o zi de bună pace?
Tristețea se destramă, de pasul tău răsună,
De vorba ta e caldă, iubirea mea se coace,
Un cânt de fericire în inimă se adună…
Să fii binevenită o nouă dimineață,
Cu roua zorilor împrospătează-mi fața,
Cu șoapte de iubire dezghioacă-mi o povață,
Îmbrățișează-mă, iubite, e minunată viața!
8 iulie 2012 Maria Botnaru
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 