VERSURI NOI: AU ÎNNEBUNIT SALCÂMII

AU  ÎNNEBUNIT  SALCÂMII

Stau nemișcată-n fața norilor de floare,

S-au desfăcut pleoapele de exaltare,

În fața clipelor de o supremă încordare,

Oprește, timpule, cerșesc a ta îndurare!

 

O feerie-n aburi  albi stopează a mea cale,

Ea poartă miere în ochi suavi, de floare,

E un genial tablou înveșnicit de razele solare,

Salcâmii au dezlănțuit miresmele-n culoare.

 

Tu, omule, alungă seceta din grija adunată

Și descrețește ceața de pe fruntea transpirată,

Privește, cerul a coborât o mare de splendoare

În firavi clopoței ce sună-a zi de sărbătoare.

 

Ascultă ce-ți doinește-n strune lin natura,

Trezește cugetul să-înece în parfum făptura,

Ridică  spre cer ochii  în supremă delectare,

E simfonia purității, adunată-n clipe de-alinare.

 

Apleacă-te-n genunchi în fața florilor profete,

Zidirea ne-a trimis un semn să ne desfete

Și ascultă ce-a cântat poetul în versul poeziei:

„Iar au înnebunit salcâmii…  e vremea nemâniei!”

 iunie   2012    Maria  Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s