VERSURI NOI: ÎN VIS

 ÎN  VIS…

 

În vis cobor pe istovită pleoapă-a ta de contemplare,

Culc aripa calduță peste-a munților de dor chemare

Și le cutremur ceața rece, curge lumina ei de apărare,

Aștern pe fruntea-ți  nori de vânt frivol, de alinare.

 

Se naște-n aierul, orbit de așteptare, dorul de mine

Și fruntea se scufundă în plăcerea unui rătăcit surâs,

De parcă m-ai vedea aievea încolăcită-n ramură de tine

Și buzele pornesc un murmur de iubire: „…femeia mea, de vis”

 

Și evadăm, ademeniți, din nou în veșnicia clipelor de vară,

Trezim, nesățioși, ninsoarea dulce, ațipită-n ochi de flori,

Oprim cu respirația întretăiată, ce tremură în sunet de vioară,

Nerușinatul soare ce sparge geamul  indolent cu aiurite zori…

 14  iunie  2012           Maria  Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.